Asociatia Culturala "Tentacula" - Recently Updated Pages

Asociatia Culturala "Tentacula"

Primulnrgratuit — Mon, 06 Aug 2007 02:29:49 CDT

Asociatia Culturala "Tentacula" se muta la www.tentacula.wetpaint.com

Puteti citi bilunarul Primul Numar Gratuit la www.primulnumargratuit.wetpaint.com

Va asteptam!

8422 - 8428

GheorgheMarinescu — Tue, 22 May 2007 01:09:43 CDT

8422

E insarcinata sigur. Era sa explodez de fericire. Am luat-o in brate de cateva ori turul livingul-ui: pornire de langa holul ce face legatura catre celelalte camere, viteza inainte pe langa telefon, dreapta, fotoliul unu, stanga, vitrina biblourile mamei, ursuleti, surprizele din ouale kinder, viraj larg stanga pe langa fotoliu ocolindu-l, viteza spre calorifer, ca trecere pe langa masa si fotoliul doi, stanga iar, cele trei corpuri de biblioteca, dreapta. Frana in dreptul fotoliului pentru a nu esua in calorifer, viraj mai strans stanga. Viteza pe linia dreapta dintre canapea si masa cu eterna vaza-problema (cu flori primite de Rodica sau Alice - primesc uneori ambele in aceiasi zi si se cearta pentru locul din sufragerie, cel mai vizibil, sau nu primesc nici una dintre ele mult timp si florile florile vechi se transforma in chestii uscate ramanand ca piramidele "secole" in vaza; uneori cand vad ca n-au mai primit de mult timp flori le cumpar eu cate un buchet ca sa e schimbampe cele vechi) si am ajuns la start. Am facut in total vreo sase tururi. M-am oprit, am lasat-o jos pe Rodica, am sarutat-o indelung si m-am asezat pe fotoliu. Eu s-a asezat la mine in brate. Nu stiu daca m-a obisit mai tare cursa de F1 sau sarutul. Ea radea in hohote, probabil fericita ca nu a patit nimic; in timpul cursei tipa cat o tineau plamanii. Alice venise in viteza alarmata si acum se uita la noi cu o pivire gen "adultii astia!", fara sa inteleaga mare lucru. Nu i-am explicat prea multe. Cred ca solutia cu barza care aduce copii e inca buna. De Craciun planificam s-o anuntam ca Mosul nu prea e. Daca primeste bine vestea anul viitor poate demolam si mitul berzei darnice.
Mi-e frig de mor. Tot astept vara cu bratele deschise dar nu primesc decat vant si ploaie. Vreme de scris poezii bacoviene (pentru cine are talent si starea de spirit - in nici un caz eu) dar nici gand sa te tolanesti pe terasa (sau balcon, dupa situatie) cu burta in sus si o carte in mana. Cand eram mic iubeam vara si zapada. As fi dorit sa fie 30 de grade si un strat de un metru de zapada tot timpul. (Eu asa imi amintesc dar tind sa cred totusi ca la asta ma gandeam doar vara cand eram sungur ca nu pot scapa de caldura si atunci imi doream sa fie macar zapada... iarna nu tin minte sa ma fi plans vreodata ca e frig.) Avand in vedere ca nu mai inceteaza ploaia asta odata o sa protestez si nu o sa ma imbrac mai gros. O sa tremur pana vine caldura. (Probabil cand o sa vina nu o sa mai pot dormi si o sa ma plang iar...)

8423

E fabulos cum o zi perfecta, inceputa bine, in care m-am trezit fara dureri de cap, nici prea devreme, nici prea tarziu, odihnit, in bratele Rodicai, care a continuat cu un mic dejun excelent, un sarut inainte de plecare, poate sa fie spulberata de un singur eveniment. Ma asez la coada la un magazin ca sa printez cateva foii (nu am imprimanta dar dupa evenimentul asta sa ma fereasca Dumnezeu sa nu-mi iau cu prima ocazie si sa mai ajung la mila celor de la printare si in spatele altor clienti) si cand ma intreaba omul de la ghiseu ce am de printat o femeie sare ca de ce i-am luat-o inainte, de ce nu stau la rand, nesimtitule, tampitule. Am incercat sa-i explic, sa o las sa treaca in fata dar nimic. Tipa ca o descreierata. I-am intors spatele si am plecat. Am printat in alt loc. N-am reusit sa ma calmez insa. M-a facut sa ma simt vinovat desi nu am gresit cu nimic. M-am asezat acolo caci oricum nu era o coada formata. Asa am gandit eu ca e bine si m-am asezat. Nici acum nu prea ma simt mai bine. M-a luat o durere de cap de atunci si imi vine sa injur desi de obicei nu-s obisnuit cu asta. Cred ca o sa ma culc putin poate dupa asta o sa ma simt mai bine...
S-a dat azi simularea pentru capacitate. Am acceptat pana la urma sa corectez lucrarile. Cred ca maine o sa le primesc si poate in weekend-ul asta le corectez.
Ce frumos e sa dormi dupa un dus intr-un asternut abia spalat. Mi-a trecut durerea de cap. Ma simt mai bine acum. O sa ma apuc de citit putin. Cred ca mi-ar prinde bine... N-am mai citit nimic de cateva zile.. Imi face bine de obicei somnul la pranz. Mi-ar placea sa pot dormi tot timpul. Visand ma simt cel mai bine (asta daca nu am cosmaruri gen cel cu sala de operatie), intr-o stare intre viata si moarte, intr-o stare intre rational si irational.
Am inceput sa ma plictisesc sa munca. As vrea sa vina concediul ca sa ma pot duce la mare sau la munte, sa stau mai mult timp cu Rodica si Alice. Ar fi bine si daca as sta acasa. Nu-mi plac programele fixe, fiind obligat sa ma trezesc devreme tot timpul, fiind obligat sa ma duc la program. As vrea sa traim pe o insula. Rodica va sta mai mult acasa in curand. Abia astept sa nasca si sa ma joc cu copilul MEU, copilul parte din mine. Mi-ar fi fost frica sa nasc. Nu stiu ce as fi facut daca as fi fost femeie. Probabil mi-ar fi fost frica de mine, vazand burta cum tot creste. Ce senzatie sa mai auzi in inteiorul corpului tau o alta inima batand...

8424

Nimic nou la munca. Mi-am verificat mailul. S-au inscris pana acum trei trupe. Astept mai multe cat mai curand.
Am inceput sa ma informez despre ce masina sa cumparam. Nu as vrea sa fie una romaneasca (Dacie) desi cred ca e posibil sa fie mai ieftina. Am vorbit cu Mihai si as putea sa ii cer lui ajutorul sa iau una de acolo, e foarte posibil sa fie mai ieftine... Nu stiu. Cred ca taxele de inmatriculare aici ar fi mari totusi, iar daca nu o inmatriculez aici imi si dau seama ce amenzi as lua cu un numar de Italia... Vai! Vai! Sau ce spagi ar trebui sa dau...
Am observat ca au inceput sa ma enerveze multe sunete. Nici muzica nu reusesc sa mai ascult, nu stiu de ce ma enerveaza totul atat de tare. Aud din ce in ce mai bine, din ce in ce mai clar, din ce in ce la distante mai mari. Probabil ca par un om frustrat. Cred ca sunt. A venit caldura si nici nu prea mai reusesc sa dorm noaptea la cat de cald e. Ma invart in pat, ma trezesc de multe ori. Ca sa rezist beau multa apa, asa ca sunt nevoit sa ma trezesc de multe ori noaptea si sa ma duc la toaleta.
Am visat ca eram la o piesa de teatru. Era intuneric, nu stiu ce piesa se juca si mie mi s-a facut frica tare asa ca am inceput sa plang. Rodica era langa mine si m-a luat in brate. Adica era o femeie pe care eu o strigam Rodica dar nu semana cu ea. Imi era din ce in ce mai frica, mai ales cand ma uitam la fata femeii de langa mine si vedeam ca nu seamana deloc cu Rodica. Ea imi spunea ca nu-i nimic, sa stau calm ca totul se va rezolva. Deodata a inceput sa ploua prin acoperis asa ca eu am sarit in bratele ei si am fugit pe scena unde acum jucam rolul unui olog. N-am jucat mult caci m-am suparat pe un alt actor care nu-mi placea mie cum joaca asa ca am inceput sa-l bat. Ceilalti actori i-au sarit in ajutor si m-au luat ei pe mine la bataie. M-am trezit.

8425

Am prmit ieri lucrarile si azi am inceput sa le corectez. Mai am mai putin de un sfert. Mi-am dat seama ca trebuie sa le termin azi. Era sa uit ca trebuie sa mergem la nunta. Rodica tot mi-a mai amintit dar nu mi-a mai spus de vreo trei saptamani asa ca uitasem. Noroc ca s-a ocupat ea de costum... Am tras tare de mine, de tigari si cafea si am reusit sa ma tin concentrat. Maine o sa dorm mult probabil si o sa fiu si obosit asa ca n-o sa mai am chef de corectat lucrarari.
Am probat costumul. Imi vine bine. Sunt un pic grasut dar arat barbateste. Ar trebui sa mai mergem la un tenis. Poate saptamana viitoare.

8426

N-am mai reusit sa termin ieri lucrarile. Le-a terminat in dupa-amiaza asta. Nunta a fost un eveniment neplacut. Au pus manele asa ca nu vrea sa scriu mai mult. Am pierdut degeaba o noapte. Rodicai i-a placut organizarea zice... Si mireasa era urata. O stiam mai frumoasa pe Ileana.
Nu mananc mult de obicei. De vreo doua saptamani am inceput sa mananc mult. Pana acum ma saturam repede. Acum nu se mai intampla asa. Ieri seara la nunta am mancat tot ce am primit la masa. Ma uitam si la cei de langa mine. Nimeni nu a mai mancat atat de mult. Nu sunt prea gras si nu fac mare lucru dar a inceput sa imi fie foame fara pauza. Daca acum mananc si ma satur, in maxim jumatate de ora sunt singur ca o sa imi fie foame iarasi. Rodica a observat prima asta. Mancasem impreuna pe la 6 acum cateva zile si pe la 7 eu ma tot foiam prin jurul frigiderului. Nu reuseam sa gasesc nimic pe plac, sa-mi fac un fel de gustare asa ca ma tot uitam si cantaream prin frigider ca sa vad ce ma atrage.
- Ce tot faci mai Geo acolo?
- Ma uitam. (Am inchis frigiderul fara sa mai iau nimic si ma hotarasem sa ma intorc in camera)
- La ce te uitai?
- Ei.. ma uitam pe acolo... (Ma simteam ca in copilarie cand esti prins de parinti ca ai spart un bibelou sau ai facut o prostie, ceva)
- Ti-e foame? Abia am mancat.
- Ei.. nu mi-e foame. Vroiam doar sa mai mananc ceva. (Si am intrat in camera scapand de intrebari)
Pe moment nu prea m-am gandit caci eram fericit ca am scapat de inchizitor dar dupa asta, de fiecare data cand ma duceam la frigider, imi aminteam. Ieri la nunta special ma uitam cat mananca ceilalti ca sa vad daca am eu vreo problema. Poate ar trebui sa ma duc la un doctor.
Am dat cateva telefoane. Iesim mai pe seara in oras cu prietenii sa ii anuntam ca Rodica e insarcinata. Nu au fost probleme pana acum si doctorul a spus ca e ok sa anuntam cunoscutii daca asta ne dorim. Petrecem seara, in stilul romanesc, cu bautura si mici. Toti romanii obisnuiesc sa bea (in general oamenii cand se vad dar romanii parca mai mult si mai des). La tara la ai mei oamenii fac vinul toamna si reusesc sa il termine pana in Craciun. Dupa asta vin la tata si cumpara. L-am sunat si pe Mihai. El si Elena sunt foarte fericiti, atat pentru noi cat si pentru ei. Elena trebuie sa nasca cat de curand. Am stabilit ca fiul meu sa ia numarul 7 de la Manchester. Vorbim mai mult peste vreo doua zile caci el isi pune internat acasa atunci si i-am spus ca putem vorbi pe messenger.

8427

S-a ras mult ieri seara. De mine, de Rodica. Eram deja vazuti drept bunici. Cum spune Vlad in general, "cand ai un copil parca nici nu-l vezi, da' cand ai doi incep ei sa se vada", asa ca toti se prefaceau ce sunt ingrijorati de tineretea mea pierduta. Ne-au cantat melodii de prin anii '50. Am mai glumit si pe alte subiecte, am baut cat au baut, am mancat iar cel mai mult eu (14 mici) si am plecat fiecare la casa lui.
L-am maltratat pe Ceausescu. I-am infipt o serie de sageti in ochiul drept, una in ochiul stang, tot asa... nu resuesc sa nimeresc nasul deloc. Mejoritatea le-am directionat catre frunte. E plina de puncte, gaurele... trebuie probabil sa schimb poza. Nu ma decid intre una cu Iliescu si una cu Constantinescu. Probabil ca o sa o iau cronologic. Dupa ce termin cu cei de dupa revolutie ma intorc la istorie..
Ma suna Florin din Bucuresti. Are o coalborare cu Atomic TV (parca) si trebuia sa ajunga la sediul lor pentru prima data. A aflat ca au sediul in Aurel Vlaicu cand i-a sunat si a vorbit cu ei asa ca a luat metroul pana acolo. Ca sa nu mai sune iarasi si nici nu se chinuie cu cautatul a hotarat sa ia un taxi din fata gurii de metrou si sa ii ceara respectivului sa-l duca in speranta ca omul o sa stie. Urca in primul
- Buna ziua!
- Buna ziua! (taximetristul proneste ceasul)
- Pana la sediul Atomic TV. (taximetrisul nu stie asa ca Florin da detalii, e undeva pe Floreasca, intr-o caldire ianlta la capatul unui gang, lana un BCR)
- Aha, gata stiu... si vreti sa va duc direct acolo, in fata, sau va pot lasa undeva in apropiere?
- E bine si in apropiere, numai sa-mi aratati unde e. (taximetrisul opreste ceasul)
- 3 lei. (Florin se uita ciudat, taximtrisul coboara geamul de langa el) Uite, vezi cladirea aia de peste drum? Acolo-i! (Florin plateste si coboara)
Am gasit in cancelarie un pachet de tigari. Ramasesem ultimul si am zis sa il iau ca sa nu il arunce la gunoi femeia de serviciu. Erau opt tigari inauntru. Bricheta de deasupra nu mai mergea asa ca am aruncat-o. Cand ieseam m-a oprit un elev:
- Eu am lasat pachetul acolo. Era un experiment de-al meu. Am vrut sa vad cine-l ia primul...
- Pai l-am luat sa nu...
- Nu mai conteaza. Puneti-l la loc sa vedem cine il mai ia.
- Pai nu mai are cum sa-l ia nimeni. Au plecat toti.
- Da? Aha... Bine. Pa!
A plecat. Stiam ca nu au voie sa cumpere tigari la varsta lor. As fi putut sa-i spun ceva, sa-i tin o lectie, sa-l intreb de nume, de parinti dar am fost prea surprins ca sa mai fac ceva. Sper sa nu se apuce de fumat Alice si sper ca nici copilul meu si al Rodicai sa nu o faca. Daca as putea sa ma las...

8428

N-avem timp. De cate ori n-am auzit prieteni plangandu-se ca nu le mai ajunge timpul... Nu ne mai ajung cele 24 de ore. Avem nevoie de o zi mai lunga, dilatata, momente inghetate pentru a reusi sa ne mai si odihnim. Munca, internetul, sotia, muzica, amanta, copii, filmele, parintii... unde sa ne mai impartim mai repede? De unde atatea ore cate ne-ar trebui? Ne razbunam inghitind orele, unele dupa altele, ca niste hapsani, in viteza, cu ochii inchisi, fara a ma simti nimic. Imbatranim si ne auzim spunand plini de nostalgie "parca ieri ieram la gradinita...". Secolul vitezei a trecut in viteza... oare in ce secol suntem acum de apasam in continuare acceleratia asa de tare, lovindu-ne cu piciorul de podea? Pare ca regret... asa e. Nu fugim unii de altii. Fugim fiecare de noi, de propria constiinta. In fiecare zi imi promit ca o sa fac ceva important, ca o sa fiu mai atent cu mine, cu viata si corpul meu, ca o sa am grija de mine. Prostii. Uit. Bine ca nu exista teleportarea ca cine stie ce s-ar mai intampla.
Mihai si-a tras internet. Ii merge bine asa ca am reusit sa vorbim pe messenger. Prea putin pentru a discuta ceva important. A ramas sa mai vorbim maine.
Ma obisnuiesc greu cu schimbarile si le evit cat de mult pot. Nu-mi place sa intalnesc oameni noi, sa cunosc locuri noi, sa-mi fac noi obiceiuri. Ceea ce stiu imi place, prefer sa nu aud, sa nu vad noutatile. Ma ascund pe cat posibil de inovatii si nu experimentez nimic, niciodata. Tot ce au incercat altii inainte si s-a dovedit a nu fi periculos sau nepacut adopt (desi cu greu chiar si asa) si evit sa inventez, sa aduc imbunatatiri, adaptari.

9. Lista de semnatari

Primulnrgratuit — Fri, 18 May 2007 06:55:24 CDT

1. Bogdan Ganea
2. Andrei Elvadeanu
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.

8429 - 8435

Primulnrgratuit — Sat, 12 May 2007 16:39:27 CDT

There is no abstract available for this page revision.

8415 - 8421

GheorgheMarinescu — Sat, 12 May 2007 16:37:31 CDT

8415

Am reusit sa sparg wc-ul. Da, chestia aia de marmura sau ce tip de piatra o fi. Mai avem inca wc-ul de tip vechi la care trebuie sa tragi apa, nu sa apesi pe nu stiu ce butoane. Azi, cand am tras, o ditamai bucata de ceva (am vazut mai tarziu ca era chiar fier) a venit spre mine, dupa firul de care am tras. Abia am reusit sa-mi feresc capul si am urmarit bucata de ceva cazand in interiorul wc-ului dupa care am auzit un poc si am simtit ca papucii si sosetele (pe care le purtam caci mi se facuse frig) sunt udata. M-am uitat in jos si am vazut apa iesind din wc-ul spart. Puteam sa vad bucata de fier de orice parte a wc-ului m-as fi uitat, ea trecand prin materialul ceramic. Am zambit. Ghinion. Am sunat la instalator si l-am asteptat sa apara. Noroc ca nu am patit asta dimineata. Pana sa apara el a trecut si Alice pe la baie sa vada ce s-a intamplat si plesnea de ras. Bine ca nu mi-a trecut mie prin cap gandesc. Noroc ca Rodica nu e acasa si nu avem nici eu nici Alice nevoie la baie ca nu prea stiu ce am fi facut. Instalatorul e un nene bine ingrasat de craciun, paste si alte sarbatori la care probabil ca el sa ocupa cu degustatul produselor. Abia reusea sa se miste asa ca am fost nevoie sa-i car eu de la masina pana sus sculele, noul scaun pentru wc, sa ma bag eu pe acolo sa leg tevile... Probabil ca ar fi trebuit sa-mi dau mie jumatate din onorariu. Cum nu ma gandeam sa-l servesc cu vin sau mancare, m-a oprit dupa vreo ora si mi-a cerut de baut, "c-a obosit". A plecat inainte sa vina Rodica desi mi-as fi dorit sa il prinda ca sa ma vada si ea muncind, sa fiu laudat. Asa, cand a venit, nici macar nu si-a dat seama ca e ceva schimbat. Mai, mai, sa nu ma creada! Noroc de Alice care a confirmat.
Am revenit la munca. Toti elevii parca erau in vacanta. Nu invatas nici unul nimic, nu isi scrisesera temele. Avea ca solutie sa dau o serie de 2 si 3 sau sa incerc sa scot ceva din mini-vacanta asta. Am ales varianta a doua si i-am pus sa faca o poveste impreuna (la fiecare clasa am repetat procedeul). Eu le spuneam prima fraza (pe care am schimbat-o de la clasa la clasa) si ei continuau, pe rand, cu cate o fraza. Unul dintre ei trebuie sa o scrie (numai la a V-a B n-a reusit sa tina pasul fata care scria cu cei care povesteau). Asa ca am adunat sase povesti facute de ei. Doua sunt excelente, celelalte slabe.
Am facut ieri seara afisele pentru concursul de teatru. Nu le-am mai lipit vineri caci nu le mai facusem, nestiind care va fi raspunsul. Am facut o adresa de mail ca sa pot tine legatura si sa pot raspunde intrebarilor. Pe adresa de mail pana la finalul saptamanii viitoare trebuie sa se anunte cei ce doresc sa participe si trebuie sa-mi spuna piesa pe care au ales-o, componenta echipei, profesorul coordonator. Azi am lipit afisele. Au iesit bine. Am folosit si acum un desen de-al lui Alice. Imi place cum a iesit.
Barbatii sunt frustrati deoarece nu pot avea toate femeile pe care si le doresc. Frustrarea duce la rationalitate. Neavand ce-ti doresti devii frustrat, deci rational, incercamd sa obtii ce-ti doresti. Tot ce fac barbatii e sa-si doreasca sa obtina diferite resurse pentru a obtine femeile. Barbatii insa nu se multumesc cu o femeie sau cu femeia pe care o au, dorindu-si de fiecare data alta si alta. Femeile nu sunt frustrate, natura lor facandu-le sa nu-si doreasca decat barbatii care le doresc. Femeile au posibilitatea de a alege dintre cei care le doresc pe cel pe care il doresc ele. Asa a fost si cu mine, fiind ales de Rodica in fata lui Tudor si a altui coleg de-al ei de munca, Marcel parca. Eu o doream, ea m-a ales.
Ajung sa ma cerc cu Rodica din cele mai lupice motive. Ba ca imi las eu o haina undeva si ea o gaseste si ne certam ca-mi scoate peri albi ca nu le pun la loc, ba ca Alice nu stiu ce prostie a facut si eu sunt vinovat caci de la mine invata... De obicei tac si o las pe ea sa tipe. Acum n-am putut. A spart un ou incercand sa-l ia din frigider si a dat vina pe mine ca ea nu stiu ce am spus in timp ce ea scotea oul si s-a speriat si de asta asa ca m-a pus sa sterg au. N-am vrut. Daca imi cerea asta ca sa o ajunt era ceva dar sa-mi ordone pentru ca asa crede ea ca trebuie nu e ok. Am inceput sa tipam unul la altul ca doi prosti, fiecare cu adevarul lui pana ne-am apropiat si ea a reusit sa-mi dea o palma. Ma durea de nu parca imi luase foc obrazul. Ca prim raspuns mi-a venit sa ripostez dar am reusit sa ma abtin (nu prea inteleg cum, de obicei cand izbucnesc asa nu mai vad nimic si lovesc, nu mi se intampla des, adica mi s-a intamplat doar de vreo doua ori in scoala primara, de atunci n-am mai fust dus la 100 de grade niciodata) desi ma aprinsesem ca un lemn uscat aruncat in mijlocul focului. Am racnit dupa care m-am intors cu spatele. Alice a aparut langa noi caci nu stia ce se intamplase. Nu o vazuse pe Rodica lovindu-ma si cand a ajuns tocmai Rodica ma lua in brate de la spate cerandu-si scuze.

8416

Am facut un dus de nu-mi mai trebuie o luna... Nu stiu ce s-a intamplat azi. Pana sa ajung acasa de la munca totul a mers bine. Odata ajuns acasa am intrat in zona ciudateniilor. Netul picase desi curentul mergea. Televizorul nu se mai deschidea. Am mers la dus. Apa calda ba venea, fiind clocotita, ba se lua si ramanea doar cea rece. Parca ar fi intrat cineva in casa si s-a jucat la un panou de control (daca ar exista asa ceva) de unde alegi optiuni pentru functionarea tuturor utilitatilor din casa. Am iesit repede de la dus, spalandu-ma doar cu apa rece la final. Parca eram in zilele de studentie la camin. Numai acolo se intampla sa nu avem apa calda cate doua-trei saptamani si eram nevoit sa fac dus cu apa rece pana la urma, doar ca sa nu fac paduchi sau sa iau vreo boala ciudata. Cel mai rau era cand se intampla ca sa nu avem apa calda vara. La cat praf era prin Bucuresti, la ce caldura era (uneori simteam ca ma topesc, mai ales prin autobuze) era un chin sa nu avem apa calda, sa nu putem face un dus normal.
De azi intr-o saptamana e simulare la capacitate. E bine ca n-am clase de a VIII-a caci nu prea as fi avut chef sa ma pregatesc si eu acum de testul lor. Directorul mi-a cerut sa particip la corectare. Ar fi indicat avand in vedere ca nu sunt deloc implicat. Am inteles ca se plateste bine, cateva sute. Probabil ca o sa accept. Oricum mi-am facut incalzirea cu lucrarile. Acum nu stiu sigur in cat timp trebuie sa le termin dar probabil ca o sa-mi fac eu timp.

8417

Mi-e rau. Probabil ca am racit la tara. Sau de la dusul de ieri. Dorm mult. Ma culc devreme. Cand vin de la munca ma culc iar. E o raceala mica dar pentru corpul meu orice raceala de asta mica e o adevarata lovitura. Din copilarie e asa. Ma doare capul. O sa scriu maine mai mult. Ma duc sa ma culc.

8418

Mi-am revenit total dupa ziua de ieri. Am un ceai de plante special luat de la tata acum vreun an. Nu stiu ce are in el. Scrie FarmacoM pe el. Doar atat. E foarte bun insa. De fiecare data cand il beau si sunt racit imi face bine. Daca mi-e rau tare fac uneori si infuzii. Surprinzator, Marius mai este inca cu Anda. L-am sunat azi si l-am invitat pe maine la un tenis. Asta e alta solutie pe care o folosesc cand nu ma simt prea bine, ma duc si alerg, joc un tenis, fac ceva ca sa transpir. Cand transpir raul din mine imi paraseste corpul si imi revin total. Era incantat. A mai fost cu Anda saptamana trecuta si le place amandurora sa joace. Daca merg si eu cu Rodica, cu atat mai bine caci o sa putem juca la dublu. "E bine ca nu se pune de tot praful pe rachetele alea ale tale." Da... asa e... s-a cam asezat praful pe ele. Sper sa reusim sa lovim mingea (eu si Rodica).
Am vorbit cu cativa elevi despre concurs.
Cand am luat-o azi de la gradinita pe Alice are cu un baiat. Se tineau de mana si discutau ei ceva acolo. Cand m-a vazut a fugit la mine. Eu ma uitam lung la ea. A observat: "Ce-i? E prietenul meu!". Am inceput sa rad. Am plecat dar am evitat s-o intreb. I-am povestit Rodicai care a luat-o ea la o serie de intrebari. Il cheama Dorin.
Mi-e ciuda ca sunt atat de slab in fata bolilor. Racesc imediat, in copilarie am avut toate bolile pe care la puteam lua de la colegi, a luat la camin paduchi, de fiecare data cand ieseam afara sa ma joc ma juleam, cadeam, ma loveau ceilalti copii (chiar daca nu doreau, din greseala), imi rupeam oasele. Nu stiu ce pot face. Doctorii imi spun ca nu e nimic. Asa sunt eu... dar pe mine nu ma multumeste, atat timp cat eu sunt cel care sufera. Nu cred ca le-ar fi atat de usor sa vorbeasca astfel daca ar fi ei asa.

8419

Fetele s-au trezit de dimineata si au mers la biserica. E prima duminica de cand sunt insurat cu Rodica in care se duce la biserica. Nu stiam ca e atat de credincioasa. Cred ca i-a placut ce a vazut acolo, la tara, unde a fost cu mama. Au incercat sa ma convinga si pe mine sa merg dar am refuzat. Aveam de pregatit orele de saptamana viitoare. S-au intors pe la unu. Facusera si piata. Eu inca citeam. Rodica a gatit si pe la doua si jumatate eram gata de plecare. L-am sunat pe Marius. El are rezervare la terenul de langa Gradina Publica pentru fiecare duminica de la 5-8. Am mai pierdut in fata televizorului putin timp. Rodica s-a culcat putin iar a iesit afara sa se joace. Pe la patru am trezit-o pe Rodica. Alice se intorsese in casa. Am luat rachetele si am plecat. Am jucat atat la simplu cat si la dublu. Marius parca era un robot. M-a batut mar. "Ar trebui s-o lasi un set pe Alice amice, poate reuseste sa spele onoarea familiei." La dublu a fost mai echilibrat, eu jucand cu Anda si el cu Rodica. Ne-am distrat bine asa ca am decis ca in doua saptamani sa repetam experienta. Sper sa joc mai bine atunci. Anda e frumusica, implinita, vorbareata, cu simtul umorului. Marius pare ca ii ofera importanta mai mare decat tuturor de pana acum. Orice barbat inceteaza cu vanatoarea pana la urma, trebuie doar ca femeie sa stie ca il vrea si el sa o placa.

8420

Best day of my life! Cum a venit de la munca Rodica mi-a spus ca are greturi, ameteli si ca o cam doare capul. Ar fi trebuit sa ii vina ciclul de cateva zile dar nimic. A vrut sa-mi spuna mie inainte de a merge la doctor, sa vorbim. I-am facut un ceai si am fugit la farmacie sa iau un test de sarcina. Rodica adormise asa ca am fugit la librarie si am ales o carte "Tata esti de cand afli de sarcina iubitei." Am citit pana s-a trezit Rodica. I-am dat testul si am asteptat sperand. Este insarcinata! O sa fiu tata!!!! Era si ea fericita. A adormit la loc. M-am intins si eu in pat si am luat-o in brate. Am adormit si eu rapid. M-am trezit acum vreo ora. Visasem ceva ciudat ce ma trezise. Mi-l amintesc. Eram la spital. Rodica trebuia sa nasca iar eu asteptam cu Alice. L-am vazut pe doctor venind dar trecand pe langa noi. Cand sa intre in sala de operatie s-a oprit si s-a intors catre mine: "Nu va faceti griji. Totul va fi bine. In cel mai rau caz ramaneti cu fetita." A inceput sa rada, s-a intors si a intrat in sala. Atunci am remarcat ca Alice avea vreo 24 de ani si era foarte frumoasa. Am fugit spre sala ca sa asist la nastere si am intrat. Holul era enorm si se tot lungea. In timp ce alergam am inceput sa aud tipete din ce in ce mai puternice. Cand am ajuns la sala de operatie s-au oprit. Am intrat si am vazut-o pe Rodica inerta. Era foarte batrana, undeva la 60 de ani. Langa doctor, dezbracati, stateau doi baieti de vreo 15 ani. Doctorul mi-a spus razand: " Am crezut eu ca ramaneti cu fata... dar uite ca aveti si doi baieti. Sotia a murit. Ce sa va fac daca ati venit atat de tarziu?". Rodica murise in timpul unei nasteri din care s-au nascut doi baieti la pubertate. M-am trezit cu Rodica in brate, la fel de frumoasa cum o stiam, transpirat, speriat. M-am dus la baie si am facut un dus. Visul parca ma urmareste. Am stat vreo 10 minute langa Rodica privind-o speriat inainte sa ma apuc de scris.
Daca va fi baiat as vrea sa-i spunem Denis George. Daca e fata cred ca ii va alege Rodica numele copilului, n-am nici o idee. M-am gatit cine sa il boteze dar nu gasesc nici o solutie. Mai este destul timp sa luam o decizie.

8421

Iar am visat povestea cu nasterea noaptea trecuta. Nu toata insa. Doar ultima replica a doctorului. Atat imi amintesc, poate l-am visat pe tot... am auzit ca in fiecare noapte visam mult fara a ne mai aminti nimic. Si desi visele par a fi foarte lungi, au doar cateva secunde de fapt. Sper sa nu-l mai visez. Sau sa nu-mi mai amintesc ca l-am visat. Incepe sa ma macine.
Am vorbit cu Rodica sa nu spunem nimic despre sarcina acum. Ea o sa repete maine testul pentru a fi siguri. Starea mea de fericire e pusa pe pauza pentru cateva ore deci. Abia astept sa le vad evaporate, testul repetat, rezultatul neschimbat. Stiu ca daca dormi timpul trece cel mai repede asa ca am incercat imediat dupa ce am vorbit cu Rodica sa dorm. Am stat vreo trei ore ba cu ochii inchisi ba cu ei pironiti pe tavan. Nici un efect. Am jucat un sah lung pe computer si am mancat doua pungi de chips-uri. Am ajutat-o pe Alice cu tema de la gradinita caci Rodica avea iar ameteli. S-a cam suparat pe mine caci ii dadeam exemple si o lasam pe ea sa le inteleaga si sa le aplice pe ce avea ea de facut. Ridica ii face uneori ea tema direct. N-a avut ce face si a acceptat stilul meu de a o ajuta. La final era fericita ca facuse singura totul. Este distractiv s-o urmaresti cum se chinuie cu temele.
Alice si Rodica dorm de vreo doua ore... Eu nu reusesc. Sunt fericit, nelinistit si mi-e frica. Sunt fericit in legatura cu testul de ieri, nelinistit pentru cel de maine si mi-e frica sa nu ma trezesc maine amintindu-mi vre-un nou vis ciudat.

8401 - 8407

GheorgheMarinescu — Fri, 04 May 2007 14:01:07 CDT

8401

Am uitat usa deschisa azi la plecare. Nu mi s-a mai intamplat niciodata. Nu cred ca obisnuim sa o incuiem ca sa pazim cu adevarat ce avem inauntru, oricum nu avem mare lucru. In plus, locuind la ultimul bloc dintre cele trei, cel mai departe de strada, si in el la etajul patru, mai nimeni nu urca niciodata aici. Se intampla ca de multe ori nici postasul sa nu mai urce... lasa la cutia postala daca e ceva, chiar important fiind. (Imi dau seama ca verific de fiecare data cand ma intorc, fara greseala, cutia postala. Probabil un obicei invatat de mic, de la ai mei.) Nimeni nu vine aici sa bata la usa, cu oferte diferite sau cu produse, oricum Bizonu ii opreste la etajul unu si ii alunga injurandu-i (saracu', altceva n-are ce face de cand a iesit la pensie). Uneori cand urc il aud cum se intinde pe lungimea usii, lipindu-si ochiul de vizor pentru a vedea cine e. M-am intrebat de multe ori daca are un caietel in care isi noteaza toate schimbarile care apar. M-am intrebat si daca in timpul comunismului a fost imformator si de acolo i se trage obisnuinta. Comparand-o cu el pe tanti Maricica, ea pare dezinteresata de noutati. Sau poate doar e dezavantajata de faptul ca locuieste la etajul patru. E posibil si ca metoda ei de a se lipi de vizor sa fie mai putin zgomotoasa. (Sau poate doar pentru ca nu trec pe langa usa ei nu aud cand vine la vizor.) Straini nici gand, vecinii nu au obiceiul sa intre in casa altora, prieteni care sa ne viziteze nu prea avem.
Probabil ca incuiem usa, asa cum verific si cutia postala, din obisnuita. Cred ca ofera si un confort psihic, sa stiu ca atunci cand ma intorc acasa sigur n-o sa fie nimeni in afara de Rodica sau Alice inauntru, sau cineva pe care Rodica l-a lasat sa intre. Atunci cand nu inchizi usa, e totusi posibil sa gasesti pe cineva. De asta o incuiem si cand suntem acasa, ca sa nu dea nimeni buzna peste noi.
Am observat ca nu era incuiata cand m-am intors si am incerct sa o descui. M-am gandit ca a ajuns Rodica inainte, desi era greu de crezut, imi spusese chiar ca o sa stea la birou pana mai tarziu, si in plus, oricum ar fi incuiat usa dupa ce ar fi intrat. Niciodata nu o lasam descuiata. Descuiem, intram, incuiem la loc.
Am intrat si am strigat-o. N-am primit nici un raspuns. M-am uitat in fuga sa vad daca liseste cava sau daca e ceva mutat. Nimic. Nici Alice nu observase nimic asa ca plecase direct in camera ei pentru a se schimba si pregati de masa. Am mers si eu in camera mea, am lasat laptopul si sacoul. M-am intors la bucatarie unde am pus la incalzit supa si tocanita de carne si m-am intors in camera sa ma schimb. Am mancat impreuna cu Alice si cand spalam vasele a aparut si Rodica. Ne-am pupat. Am intrebat-o daca vrea sa manance dar mi-a spus ca e obosita.
- De asta n-am mai stat mai mult nici la munca. Ma duc sa ma intind putin si dupa asta poate ne uitam la vreun film. Alice ce face?
N-a mai asteptat raspunsul. A intrat la Alice in camera si le-am auzit vorbind. Am terminat de spalat vasele si am mers in camera mea.
Trebuie sa o invatam pe Alice sa-si spele singura vasele murdarite. Din cate am vazut, cand Rodica spala, uneori mai sta sa o ajute dar pe mine nu ma ajuta niciodata. Poate pentru ca nu simte o obligatie. N-am intrebat-o pe Rodica daca ii cere ea ajutorul dar cred ca i-o fi spus ea ceva mai demult.
Implinesc 27 de ani azi. Imediat cum m-am trezit Rodica si Alice mi-au facut urarile de fericire si sanatate. Le-am pupat pe amandoua, in timp ce se pregateau sa plece. N-avem de gand sa sarbatorim in mod special ziua de azi. Prefer sa stam doar noi trei. Mai pe seara, dupa ce ne uitam la film cred ca o sa mergem intr-un restaurant sa cinam. Am primit mesaje de la prietenii mai vechi. M-a sunat mama de dimineata. Ma sunase luni ca sa-mi spuna "La multi ani!" si tata. Inca n-a invatat sa foloseasca telefonul si cum azi mama e cu bunica pe la Iasi el n-ar fi putut sa ma sune. Am inteles ca tot scoate pui si boboci de la incubator. E fericit dar ocupat. Acum ca a pus in functiune si cea de-a doua moara asteapta sa vada daca a meritat chinul. Sta pe langa morar mai toata ziua caci e nou omul si trebuie sa-l invete "meserie". Spera sa nu fie vreun pungas si sa puna mana pe bani si in nici un caz vreun alcoolic.
Inca o zi de nastere pe care o sarbatoresc fara a fi langa parinti. Prima, imi amintesc, eram la facultate cand a fost. Aveam ceva important in ziua respectiva si n-am reusit sa mai vin in Galati. De-acum s-au obisnui si ei, m-am obisnuit si eu... Au spus ca au un cadou pentru mine. O sa il vad cand trec pe la ei. Le-am promis ca ma duc cat mai curand. Sa fi trecut vreo trei luni de cand n-am mai fost... Poate saptamana viitoare la final. Atunci ar putea sa mearga si Rodica si Alice. Fetitei ii place mult la tara, printre animale... Imi aduce aminte de mine cand eram mic si ma duceam pe acolo. (Totusi tind sa cred ca doar o data am fost desi in amintirile mele pare de parca m-as fi dus in fiecare vara, stand acolo toata vara. Mama imi zice ca am fost doar o data, timp de o saptamana.) Imi amintesc de jocurile de sub pod (ce ciudat spus, la bucata aia mica de beton, aruncata peste cele doua maluri ale micului sant) cu Tinel, de bunica lui ce venea sa il cheme de fiecare data cand se insera, de fuga noastra si incercarile ei de a-l convinge sa mearga odata acasa, de intoarcerea mea si strigatul victorios "Tante Ana! Gata mamaliga?".
Singurul care astept sa ma mai sune e Mihai. Am primit de la el acum vreo doua zile un steag al Italiei cu "Belusconi Presidente". Mi-a placut. De fiecare data cand vorbesc cu el imi tot aduce aminte ca am promis ca o sa il vizitez. Ne e greu insa, mie si Rodicai, sa ne luam concediu deodata. Mai greu e cu programul ei. O sa incercam la vara. Asta daca nu vine el anul acesta in tara, acum sa suntem si noi de aici membri ai UE si nu i-ar fi legal asa de greu sa vina si, mai ales, sa se intoarca. Anul trecut a fost in San Marino si la mare undeva. Imi spunea ca a cheltuit peste 1500 de euro. In tara cred ca nu ar cheltui mai mult. M-a invitat iar sa plec definitiv la el. Zice ca am la el la reprezentanta un post iar pentru Rodica s-ar gasi in scurt timp ceva de munca. Alice, spune el, ar avea conditii mult mai bune de invatat acolo si este prea mica pentru a avea probleme cu italiana. Eu italiana o stiu bine si nu mi-ar fi asa de greu sa ma descurs. Cel mai important, acum e legal sa locuim si muncim in Italia. Pentru mine altele sunt problemele insa... I-as lasa pe ai mei aici iar tata inca spera ca eu sa preiau in curand afacerile lui. Aici sunt profesor pe cand acolo as fi un amarat de functionar, un imigrant, n-as mai vorbi limba cu care m-am nascut, limba pe care o stiu la perfectie.
Ii e dor de tara. Nu-i pare rau ca a plecat caci e constient ca aici nu aveau nici un fel de viitor, nici el si nici Elena. Probabil ca peste lucrator in santier si vanzatoare n-ar fi reusit sa treaca asa de repede. Macar acolo castiga mai bine. Si sunt mai linistiti, fiind singuri.
Am pregatit lucrarile pentru maine. Mai am de dat la VI C si la VII B. Nu m-am apucat de corectat deloc pana acum din celelalte teancuri asa ca o sa las totul pe sfarsitul asta de saptamana. O sa asez cafeaua langa mine, imi iau doua pachete de tigari (Astia sunt chiar nesimtiti, au facut pachetul de tigari 5lei si 20. Pana acum, la 5 si 10 iti mai dadeau uneori fara 10 bani daca nu aveai la tine, sau tot era mai bine ca trebuia sa cari doar o moneda dupa tine. Acum trebuie sa ai doua de 10 bani la tine. Sunt lipsiti de orice simt al realtitatii. Am auzit ca se scumpesc si mai tare, o sa ajunga la 20 de lei pachetul. Naiba sa ma ia daca ma las. O sa trec pe Carpati. Nici nu mai stiu cat sunt astea...) si stiloul cu ghinion si ma apuc de treaba. Trebuie sa reusesc sa le termin ca sa pot pleca la tara.
Ma supara ca nimic nu-i scoate pe elevi din obisnuitul fiecarei zile. Vreau sa organizez un concurs de teatru, cu ocazia zilei Europei. As vrea ca fiecare clasa sa joace cate o piesa de teatru scrisa de un dramaturg important al unei tari UE. Trebuie sa vorbesc cu directorul ca sa obtin sustinerea sa, mi-ar fi mult mai usor ca sa fie invoiti elevii la unele ore pentru a repeta daca si el ar fi de acord.

8402

Am vorbit cu Mihai. M-a sunat, asa cum ma asteptam. Elena trebuie sa nasca in scurt timp. N-au vrut sa afle inainte de nastere sexul copilului caci nu e crestineste corect. Mihai imi spunea ca nici macar nu-l intereseaza si imediat discutia ajungea la baiatul lui care o sa fie noul numar 9 al lui A.C. Milan, noul Schvi.
Stare de letargie totala. Nu obisnuiesc sa ma imbat si nu am facut-o nici ieri. De fapt, m-am imbatat numai de vreo trei-patru ori, si atunci ramanand lucid si ducandu-ma la culcare. Uneori vomam. Imi amintesc la camin ca am vomat odata, in ligheanul ce-l tineam langa mine. Aveam baile la comun, tocmai la capatul culoarului. Stateam in pat si vomam in lighean dupa care ma duceam la baie si il spalam. Cand ma intorceam in camera il murdaream la loc. Am facut drumul de vreo trei ori. Vizavi de usa de la baie locuiau baieti ce toata ziua stateau in fata usii si scuipau coji de seminte pe jos. Radeau de drumurile si munca mea sisifica. M-am uitat lung la ei si am zambit: "Macar imi port singur de grija!".
Nu aveam de gand sa facem nimic special ieri dar asta gandeam doar eu. A fost o zi de nastere placuta pana la urma. Plecasem la restaurant cu fetele. Pana sa ne intoarcem acasa totul a mers conform planului. Acasa ne asteptau cu o petrecere surpriza toti prietenii mei. Am ras, am baut, am discutat, ne-am certat putin... Rodica vorbise cu fetele sa pregateasca totul cat timp noi era la restaurant. Mi-au lasat cadourile si pe la 3 au plecat. Alice adormise de mult. Cadoul de la ea si Rodica il primisem in restaurant, inainte de desert. (Excelenta ciorba de fasole cu costita afumata pe care am mancat-o. N-am mai mancat de mult o ciorba asa buna. Cand eram copil uram ciorba, supa, borsul.) Alice mi-a desenat la gradinita drept cadou un portret, sub care scria "TATA", probabil o ajutase educatoarea. Am fost emotionat si profund fericit. Sincer, nu ma asteptam sa ma bucure atat de mult un asa cadou dar, in principal scrisul, mi-a facut mult bine. Am zambit toata seara. La plecare le-am lasat bacsis peste 10 lei. Cred ca Alice incepe sa ma iubeasca intelegand cat de mult eu si Rodica ne iubim.
Celelalte cadouri au ramas nedesfacute. Nici nu m-am atins de ele. Acum o sa vad ce am primit. Surpriza a fost oricum destul din partea lor. Ma intreb daca Rodica le-a dat bani ca sa cumpere totul. Nu-mi place sa raman dator. Sa nu uit sa vorbesc cu ea. Chiar nu ma asteptam la petrecere. Nu a lispit nimeni. Mult a mai trecut de cand n-am mai stat asa la discutii. Ma intreb cand ne vom vedea data viitoare si daca le-a placut si lor. N-avea totusi ce sa nu le placa. La final am facut poze.
Dupa ce am mai ramas noi trei, profitand de faptul ca Alice dormea de ceva timp in camera ei, ne-am retras in dormitrul nostru. A fost relaxant, eu incercand sa fiu cat mai tandru posibil. A fost una dintre cele mai frumoase nopti de amor de cand suntem impreuna. Pentru mine, una dintre cele mai placute dintotdeauna. Parca am fi retrait prima saptamana. Am adormit impreuna, dezbracati, incalziti si impliniti pe la 6. Naiba sa-l ia de ceas... A sunat la 7 fara nici o sfiiala. Ne-am trezit greu dimineata pentru a pleca la servici. Poate ar fi fost mai bine sa nu dormim deloc, eram atat de obositi insa incat am adormit cu Rodica in bratele mele, fara a ma gandi macar la asta. Nu am mai uitat sa incui usa desi poate azi chiar as fi azut motive.
Am uitat sa-i spun directorului de planul meu cu piesele de teatru.
Mi-a crescut iar parul si nu mai sta in nici un fel. Trebuie sa ma duc la frizerie dar de fiecare data cand sunt pe scaunul "condamnatului" sunt stanjenit ca naiba. Nu-mi place sa discut deloc cu frizerul. Daca s-ar putea ca el sa ghiceasca cum eu imi doresc sa fiu tuns nu i-as spune nimic mai mult de "Buna ziua. Mersi. La revedere.". De mic, incerc sa schimb de fiecare data frizeria, pentru a nu deveni cunoscut persoanei din spatele foarfecului, pentru a pastra o relatie rece cu frizerul. Devine greu dupa ce termin cu cele doua-trei frizerii apropiate casei si scolii. Dupa asta trebuie sa merg mai mult, pierd mai mult timp. Si cautarea ocupa timp. Unele sunt jegoase, altele nu tund barbati, altele au inuntru televizoare pornite pe telenovele tot timpul.
Pe la 13 ani am decis sa ma duc constant la frizeria de langa bloc. Era o batranica draguta acolo si m-am gandit ca invatand cum vreau sa ma tunda, eu obisnuind sa-mi schimb destul de rar tipul de aranjare al parului, voi scapa de dialog. "La fel?" "Da." Si gata. Terminam orice discutie. M-am inselat, normal. Am scapat de intrebarile legate de natura frezei si am trecut la un nou capitol: "Ce ai mai facut azi?", "Tata, mama ce mai fac?", "Cum merge la scoala?", "Ai prietena?", "Cand mai vine mama pe aici?". Nu-mi stiu ca mama sa fi trecut vreodata pe acolo. De obicei ea suna la o tanti care venea si rezolva problema tunsului la noi in casa, in jurul unor cani mari de cafea si a povestilor.
Eu ii inteleg pe cei din bransa asta ca se plictisesc dar nu ma pot abtine sa nu-i urasc ca incearca sa scape de plictiseala folosindu-se de noi, cei care ii platim sa faca altceva. Pana la urma, cred ca preferabila e solutia televizoarelor cu telenovele.

8403

A Clockwork Orange a lui Burgees, o sticla de Jim Beam, un tricou alb de la Kenvelo. Sticla de whisky o va inlocui in bar pe cea bauta alaltaieri, tricoul nu imi place in mod special dar cred ca o sa il port uneori. Am destul de multe haine. Numarasem odata si mi-am dat seama ca am 33 de tricouri pe care le pot purta in oras. Multe au fost primite drept cadou cu diferite ocazii. Multe le am inca de pe vremea cand eram student la Bucuresti. Cartea mi-o doream. Am vazut acum vreo luna filmul lui Kubrick si mi-a placut in mod special. Mai ales partea de inceput, inainte ca Alex sa fie prins si bagat la puscarie. Dupa asta mi se pare ca e prea politic totul, prea devine parabolica. Partea aia de violenta fara rost are niste imagini perfecte, barul, violul, banda de ticalosi, homeless-ul. Am cautat dupa asta cartea dar n-am mai gasit-o la nici o biblioteca sau anticariat. Adevarul e ca nu am fost prin librarii. Nu o doream in limba romana. E bine si asa totusi (calul de dar...) desi nu prea imi place mie felul in care romanii fac traducerile. (Imi dau seama ca eu fac extrem de rar cumparaturile, de orice tip ar fi ele. Cred ca mai des ma tund, ca se revin cumva la problema mea perpetuua. In general Rodica se ocupa de toate. Nu s-a plans niciodata asa ca imi place sa cred ca ii face placere sa aleaga ea pentru amandoi ce mancam, ce televizor sa avem, ce tigai, farfurii, asternuturi.)
Am vorbit cu directorul despre proiect. A fost de acord dar mi-a cerut sa construiesc proiectul mai bine, sa contina mai mult decat ideea. M-a sfatuit sa il scriu, asa cum il vad eu si sa il prezint joi in cadrul Consiliu Elevior si vineri in cadrul Consiliului Profesorilor. Imi place de el ca incearca sa nu ia de unul singur deciziile. Cand nu e ceva care sa afecteze imaginea scolii sau pe unul dintre cei care predau sau invata aici e de obicei deschis propunerilor. Discutand cu elevii si profesorii el crede ca voi putea sa-mi slefuiesc ideea, proiectul si poate o sa fiu ajutat si cu alte idei de catre cei interesati. Cel mai important, aflu daca este interes pentru o astfel de idee...
Am terminat cu lucarile. Azi, cel tarziu maine, trebuie sa intru la corectat. Cred ca o sa fie nevoie de cel putin 24 de ore de corectat in total asa ca vad eu cum le impart pe cele doua-trei zile. Stiu ca elevii abia asteapta sa afle cat au luat. Eu asa eram, nerabdator. Daca aparea posibilitatea ca imediat ce am dat lucrarea profesorul sa mi-o corecteze ma duceam primul si o predam, doar ca sa nu fiu nevoit sa astept cateva zile pentru a afla nota. Pana la urma nota e singura care conteaza. Nu e important ce si cum ai facut, daca ai copiat sau nu, daca ai invatat ceva din respectivul test, daca ai meritat sau nu nota... nota e singura importanta. Ea incheie un proces. Am auzit ca la facultate in Suedia sistemul difera putin. In fiecare luna se face doar o materie, un singur obiect, dupa care se da un examen si se ia o nota. Dupa asta se trece la materia urmatoare. Si tot asa. In final ramane tot nota.
Am luat-o pe Alice de la gradinita si am venit cu ea acasa. Dupa ce am mancat am intrebat-o ce vrea sa faca si mi-a spus ca se duce sa se joace. Am intrebat-o daca pot sa ma joc si eu cu ea si m-a acceptat fericita, putin surprinsa. Ne-am jucat vreo doua ore, pana a venit Rodica. Inca nu o lasam sa se joace la calculator. Vrem sa indepartam cat mai mult posibil momentul. Cred ca atunci cand ai trecut la calculator, cand imaginatia iti e blocata in interiorul monitorului, s-a terminat cu libertatea, cu copilaria deci. Nu pot concepe copii lipsiti de libertate. Desi ei sunt prinsi intr-o institutie totala, familia, din unghiul lor ei sunt liberi, putand sa viseze oriunde, nefiind nevoiti sa munceasca pentru a trai, pentru a se hrani, nefiind nevoiti sa faca compromisuri. Cand ajung sa foloseasca calculatorul dau cu piciorul la tot ce au avut pana atunci. E ca si trecerea de la pieton la sofer. Deodata esti nevoit sa mergi pe strada, nu poti ajunge in sute de locatii, trebuie sa respecti anumite reguli. Orasul, ca forma de organizare, e un alt mod de a ingradi libertatea. La tara omul e stapanul sau, in cadrul unei economii de subzistenta cu atat mai mult. Si nebunii sunt liberi. La fel ca pe copii, noi nu-i vedem liberi dar ei asa se vad. Unui copil si unui nebun nu ii poti face nimic. Inchisi intr-o camera, obligati sa-si limiteze existenta la o camasa de forta, un patut cu gratiile ridicate, nebunii si copii recurg la vise. Un om matur, sanatos nu poate recurge la vise. Nu e normal. Un astfel de om va incerca sa lupte, va incerca sa darame usa, sa sparga incuietoarea, ramanand captiv prezentului si inchisorii. Singura solutie, folosita de unii puscariasi ramane sinuciderea. Copii si nebunii recurg la o solutie mai curata, visarea, imaginatia, libertatea in forma ei bruta, nemodelata.
Imi place mult momentul din viata in care ma vad acum.
Trebuie sa iau salariul zilele urmatoare si atunci le las iar pe fete sa plece la cuparaturi. As avea nevoie de vreo doua camasi si o noua cravata (daca punem in practica proiectul vreau sa fiu prezentabil) iar ele au nevoie tot timpul de cate ceva nou.
Am agatat deasupra biroului steagul primit de la Mihai. Pare mai colorata, mai dinamica acum camera.
Observ ca desi o iubesc foarte mult pe Alice inca regret ca nu am un copil facut de mine, inca imi lipseste un copil al meu. As vrea foarte mult sa fie baiat (cum probabil isi doreste orice barbat, chiar daca putin sunt cei care recunosc) dar nici nu ma intereseaza ce e atata timp cat se va naste. Trebuie sa vorbesc cu Rodica. Acum mult timp, cand am abordat subiectul, mi-a spus ca nu e momentul, ca nu-i permite cariera, ca e obosita prea tare, ca nu poate sa creasca inca un copil acum cu Alice fiind asa de mica, ca ii e frica. A avut probleme la nasterea lui Alice si ii e frica sa nu aiba aceleasi probleme. Imi spunea ca asa dureri nu a mai simtit niciodata si am inteles-o cumva ca nu doreste sa mai treaca prin aceiasi experienta. Intre timp insa a vazut cat de mult inseamna Alice pentru ea, pentru noi, cum ne uneste uneori si ma gandesc ca, poate, si-ar dori inca un copil.

8404

Sunt un dobitoc. Am mai gasit azi cateva cutii cu cadouri. Sincer sa fiu ma gandisem ca sunt cam putine la cati oameni au venit dar mi-a fost frica s-o intreb pe Rodica sau chiar sa scriu aici. Acum, dupa ce mi-am recunoscut prostia, pot scrie ca ma suparasem putin pe ei, ca mi-au adus o mie de oameni cadou o frunza.
Am inceput abia azi dimineata corectatul. Merge greu deocamdata si m-am plictisit/am obosit. Pare ca le-am dat destul de usor caci marea majoritate au scris mult. Sau poate au fost subiectele prea comune. Pana acum ma mai iertau si animau unele lucrari aproape goale. Ma relaxeaza sa mai pun cate un trei din cand in cand. Pana acum n-am avut parte decat de doi de cinci.
Jucandu-ma ieri cu Alice am vazut ce mult imi place cum rade. Ne uitam la televizor la "Tom & Jerry" iar eu incercam sa desenez din cercuri, patrate, dreptunghiuri si triunghiuri personajele pe care ea imi spunea sa le desenez. Normal ca nu mi-a reusit nici un desen. Nu am avut niciodata talent la desen. Cand era in scoala primara primeam note de zece de la invatatoare doar ca sa nu-mi strice media. In gimnaziu o rugam pe o colega sa deseneze in locul meu si ma duceam la profesor, un pictor, cu desenele facute de ea. Nu obtineam mai mult de sase dar la singura incercare de a obtine o nota pe un desen de-al meu al luat un doi asa ca era preferabil. In schimb eu ii scriam compunerile la romana. Imi amintesc ca intr-a opta a veint la mine intr-o pauza si mi-a spus ca vrea sa faca sex cu mine. M-am speriat. Tineam tot timpul la mine o lama asa ca am scos-o din buzunar si am decis sa ma apar de ea cu lama. Schimbul compuneri-desene a incetat si era sa raman corigent la desen. La ultima ora am luat un 9, pentru buna purtare in timpul anului, cea mai mare nota din tot gimnaziul la desen, si am trecut. Ea s-a descurcat mai bine la romana caci l-a gasit pe altul sa-i scrie compunerile.
La fel de frumos rade si Rodica. Cineva scria ca 'iubesti cu adevarat abia atunci cand nu poti spune motivele pentru care iubesti'. O prostie. O iubesc pe mama pentru ca m-a iubit tot timpul si a avut grija de mine si m-a crescut si a stiut sa ma ierte cand am facut prostii. Il iubesc pe tata pentru ca a dorit intotdeauna sa imi fi bine, sa ma descurc, sa fiu destept, pentru ca nu venea sa ma apere cand cineva ma batea pe afara si ma lasa sa ma descurc singur. (Odata am fost nevoit sa ma apar cu pietre impotriva unui pustan mai mare care dorea sa ma excluda de la un joc, probabil de tenis de masa, nu mai stiu sigur. Am aruncat dupa el cu pietre si de atunci de fiecare data cand il vedeam faceam la fel. S-a ajuns la situatia in care el a renuntat la tenisul de masa de fiecare data cand eu eram acolo, ca sa nu il lovesc.) O iubesc pe Rodica pentru ochii ei, pentru zambetul ei, pentru felul in care rade, pentru diminetile in care gasesc pe masa in bucatarie un pahar cu lapte langa cateva felii cu unt si gem sau cu Finetti.
Care mai e vaoarea unui castel atunci cand proprietar al sau devine statul, transformandu-l intr-un muzeu, schimband in interior realul cu placi noi de marmura si lemn bine intretinut, cu spoturi de lumina in loc de cambelabrele cu lumanari, cu scaune fitoase in locul bancilor tari, rigide?
Doua rachete de tenis de camp, o pereche de pijamale, o pereche de tenisi, un ghiveci cu un lamai, o sita pentru ceaun pentru prajit cartofi si un set de darts in care tinta e facuta astfel incat sa poti pune poze. Din fabricatie are o poza de-a lui Ceausescu stilizata. Acum chair ca nu o sa pot sti cine, ce mi-a adus, insa o sa incerc sa vad ce ar putea reprezenta fiecare dintre cadouri.
Rachetele de tenis cred ca-s de la Marius. De vreo doi ani tot ne promitem ca vom iesi sa jucam tenis si desi avem mult timp liber fiecare, el putand pleca oricand de la firma iar eu fiind in general liber dupa-amiaza nu inteleg de ce nu am reusit niciodata. Nu cred ca rachetele au reprezentat adevarata problema. Daca as fi vrut mi-as fi luat eu rachete. Lenea, comoditatea (mai bine) cred ca a fost motivul. Odata revenit acasa mi-e greu sa ma duc in alta parte. Prefer sa vegetez aici decat sa fiu activ in alt loc. Ca sa ma implic in ceva e de obicei nevoie ca cineva sa traga de mine, sa ma puna in miscare.
E pacat ca nu prea avem unde sa mergem in oras la tenis. Poate asta e un alt motiv solid. Terenurile sunt incredibil de scumpe si nici conditiile oferite nu ma multumesc. De mult, tata dorea sa-mi faca un teren ca sa am unde sa ma joc cu Mihai (cand eram mai mici, inainte de a pleca eu la facultate si el in Italia obisnuiam sa mergem des la fotbal sau la tenis). Rodica nu vrea sa mearga decat sa se uite. N-a jucat niciodata si zice ca ii e frica. Nicidata nu m-a lamurit daca ii e frica sa piarda sau ii e frica sa joace, sa nu se loveasca cu racheta... Nu e tipul de femeie sportiva. Prefara sa mearga cu masina peste tot. Probabil ca o sa ne luam una in curand. Se tot plange ca stam la etajul patru, asa cum facea si mama cand statea aici. Mama era mai in varsta insa. Mie imi place. E singurul efort pe care il mai depun zilnic, urcatul scarilor. Mi-ar fi placut mai mult sa fiu profesor de sport decat de romana.
Pijamalele cred ca sunt de la Toby si Diana. Ultima data cand am dormit la ei a trebuit sa dorm in niste pijamale imprumutate de la Toby. Ma faceau sa arat comic. Le-am spus ca ma simt ciudat imbracat astfel si ca eu nu obisnuiesc sa port niciodata. Mi-au spus ca pijamalele nu trebuie sa lipseasca din recuzita unui om serios (asa ca mine, as completa eu) si cum eu nu mi-am cumparat au trecut ei la fapte. Perechea de tenisi e sigur de la Florin, in amintirea noptilor de pe plaja de la Vama Veche, inconjurati de chitari, vodca, focuri de tabara, marijuana, fete agitate, nisip. Sita pentru ceaun e datorata povestilor mele in care ma laud pentru felul in care reuseam sa prajesc cartofii pai pe la 15 ani si pentru ca niciodata nu mi-am luat una ca sa demonstrez daca mai stiu. Acum sunt obligat sa-i invit la un meci si sa fac mult laudatii cartofi 'ala Marinescu'. Trebuie sa ma mai antrenez pana atunci. Lamaiul mi l-au adus, probabil mai mult drept cadou pentru Rodica, deoarce nu-mi placa fllorile taiate ce mor la scurt timp dupa ce le-ai primit. Darts-ul e sigur de la Magda. M-a 'amenintat' ea ca o sa imi cumpere candva o chestie pe care sa-mi vars furia (nu stiu de ce ma vede ea asa, nu ma cert in ganeral cu nimeni atat timp cat nu ma calca prea tare pe degete) in loc sa ma cert cu cei din jurul meu cand sunt tensionat. Acum am nevoie doar de multe poze. I-am rugat pe fiecare sa-mi dea cate una...

8405

Corectez de ieri dimineata si mi s-a urcat la cap. Mai am putin si o sa termin si mai am putin si o sa ma culc. Inteleg ca fiecare meserie trebuie sa aiba si partea ei neplacuta. Asta fac eu acum. Imi savurez partea neplacuta a muncii. Cu atat mai neplacuta cu cat stiu ca acum ar trebui sa imi savurez timpul liber. Ce minciuna! Ce mare pacaleala. Unde s-a vazut sa muncesti dpar cele opt ore legale. Nimeni nu reuseste. Cum sa te duci acasa si sa nu te mai gadesti deloc la munca, cum sa nu povestesti macar putin, macar o intamplare hazlie de acolo, o mica barfa. Cum sa nu-l injuri macar putin pe sef sau pe colegul lingau care e in pole-position la promovare. Nu se poate sa te detasezi complet. Niciodata. Cele opt ore devin zece, dupa asta esti capturat de munca in weekend, in concediu, in vacanta. Munca face parte din tine, munca te compune. Esti constient de ea asa cum esti constient de faptul ca ai gura si nas. Cum sa poti face abstrcite de ceva ce e al tau? Asa ca munca ta mananca din timpul tau, din timpul copiilor tai, al sotiei, munca sotiei mananca si ea din timpul copiilor si din timpul tau. Timp liber? Ce gluma... Tot timp liber ii zice si cand seful te suna in concediu sa-ti spuna ce ai de facut imediat cand te intorci? Tot timp liber e si cand in vacanta nu te poti excita caci in minte ai, in loc de gustul si mirosul sotiei, noul soft pe care trebuie sa-l inveti pentru a analiza tendinta clientilor de a cumpara detergent in zilele toride de vara? Dar, totusi asta face ca, pana la urma, salariul sa merite sa fie castigat. Asta face ca, atunci cand primesti salariul, sa fii fericit, sa ti se para ca a meritat munca, sa-ti apara acel zambet in coltul gurii cand semnezi de primire.
Ma supara ca atunci cand devin bogati oamenii uita sa viseze. Uiti ca n-ai avut, uiti ca ai promis sa te intoarci catre cei ca tine la t1. Omul din t2, bogat, e amnezic. Digera prada, pozeaza cu trofeul. Muntele pe care urci pentru a paraliza in fata peisajului pe care pana atunci il acoperea, urcusul pana in locul unde paralizezi te sleieste, te slabeste, te topeste. Ajuns acolo nu mai poti sa te intorci si sa le intinzi celor de mai jos o mana, chiar daca poti, nu mai vrei. Ce-i in urma ta te scarbeste. Revezi chinul tau, revezi flash-uri din deruta ce te poseda la gandul ca n-o sa reusesti niciodata asa ca nu-i poti privi pe ceilalti. Chinul de a urca muntele aduna in tine atatea frustrari incat odata ajuns sus explodezi, rationalitatea ce te caracteriza pana atunci dispare ca un vis frumos, ramane o furie consumatoare. Deodata iti permiti totul asa ca pui mana pe tot ce vezi in fata ochilor, chiar daca ai nevoie sau nu. Sau poate ca ajuns acolo, vazand ca nu iti place, realizand cat de fara rost ai chinuit, nici nu vrei ca ceilalti sa ajunga. Iti dai seama ca tot farmecul reusitei a fost chinul. Le-ai face un rau celor de la t1 sa-i ajuti. Cel mai bine ar fi sa le pui piedici, sa apuci cu ghearele bolovani, pietre, bucati de pamant si sa aruci cu ele spre ei, sa-i darami unul cate unul, oferindu-le sansa unui nou inceput, prelungindu-le preludiul. Sau poate ca mai bine te-ai arunca tu in gol, omule de la t2. Mai mult nu mai poti obtine!
Vlad si Alina au fost la munte undeva in Grecia weekend-ul asta. I-au trimis Rodicai cateva poze pe mail si Rodica mi le-a aratat si mie. Nu inteleg de ce romanii isi tot lauda atat tara, de ce sunt atat de aroganti si plini de sine. Ce se vede in poze arata excelent. Recunosc ca si la noi sunt unele locuri superbe dar ce mi-au aratat cei ce s-au mai plimbat e fabulos. Tot ei au fost si la noi la munte, acum vreo luna-doua si au trimis si de acolo niste poze. Aparatul e acelasi, fotagraful la fel, vremea era cam la fel. Singurul lucru care difera e locatia. Comparand pozele observi cat de diferit arata locurile. Povestile romanilor despre tara lor fermecata nu-si au rostul. Ca sa nu mai zic de litoral... Singurul loc magnific si irepetabil a Romaniei e probabil Delta Dunarii, tratata de guvern, ministerul turisumului (daca e asa ceva), investitori, etc. ca un gunoi.
Ieri seara Rodica era cam suparata. N-am avut timp de-a lungul zilei sa observ, prins fiind cu hartiile pe care le inroseam, dar seara am simtit-o. N-am intrebat-o nimic. Niciodata nu incerc sa o descos atunci pe loc. O las pe ea sa vina la mine si sa-mi povesteasca. Am incerat odata sa o intreb eu si s-a suparat. A inceput sa tipe ca n-are nimic, ca-s un prost si nu stiu niciodata ce e cu ea... De atunci ii dau ei dreptul la initiativa. Am asteptat deci. Recunosc ca eram obisit si am adormit repede, fara a discuta prea mult iar azi am uitat fiind prins iar in munca mea. A venit ea la mine plangand (plange deseori din tot felul de prostii, se calmeaza mai usor asa, probabil ca e mai bine sa nu tii in tine supararile) spunandu-mi ca s-a certat cu sefa ei pe articolul de saptamana trecuta. Rodica scrie la revista "Femeie", cate un articol pe saptamana, de vreo pagina-doua, cate o mica povestioara sau un interviu sau o pveste de succes, cam orice isi doreste. Nu am inteles prea mare lucru si nu am spus mai nimic, am lasat-o pe ea sa se calmeze, am pupat-o, am tinut-o in brate, i-am oferit protectia bratelor mele. Incerc sa ma tin cat mai departe de munca ei, sa nu ma implic in problemele ei de acolo. Nu cred ca are nevie de mai mult ajutor decat ii ofer, are nevoie de un sprijin doar. Isi rezolva de fiecare data problemele mai bine decat as fi gandit eu. Femeile se inteleg mai bine intre ele. As fi vrut sa vorbesc cu ea despre posibilul nostru copil dar am renuntat sa mai abordez subiectul. Trebuie sa o prind odata calma.
La toamna trebuie sa o dam pe Alice la scoala. Am avea trei posibilitati, toate diferite intre ele. Prima ar fi o scoala de langa noi dar cu profesori dezinteresati si copii nu prea destepti. Celelate doua scoli sunt mai departe, la distante relativ egale de casa, una foarte buna, in care se invata limba engleza si limba franceza inca din clasa I-a si a II-a, cu profesori mai atrasi de invatatul prin exercitii practice, jocuri, acolo mergand copii cei mai destepti din oras, intrandu-se dupa un examen si un interviu cu familia si copilul; si cealalta mediocra. Rodica nu e decisa intre cea cu nivel mediu si cea buna. Eu o prefer pe cea mai buna. Desi ar trebui ca macar la inceput, un timp, unul dintre noi sa o duca la si sa o ia de la scoala, macar pana invata de una singura, preferam decat sa o dam aici, la scoala de langa noi.

8406

Sfantul Gheorghe. Sarbatoare in Anglia, St. George. Sarbatoare pentru multi romani. Imi place cand ziua mea (sau Sf. Gheroghe) cad in aceiasi zi cu Pastele. Ma simt special atunci, cu atat mai mult cand Pastele e chiar de ziua mea de nastere. Nu s-a intamplat de multe ori, mai precis doar de vreo doua sau trei ori, nu imi mai amintesc sigur. Nici nu stiu de ce imi place asa de mult. Poate pentru ca ziua mea devine mai relaxata, isi pierde din importanta in fata evenimentului religios si atunci ma simt mai liber. Sau poate pentru ca toti oamenii sunt parte a unei sarbatori si imi place sa cred ca sarbatoarea e toata numai a mea, datorita mie, pentru mine. Nu inteleg de ce nu vin toti oamenii pe care ii vad sa ma felicite dar sunt multumit sa stiu ca ma sarbatoresc, nasterea mea ii face fericiti. Imi visez ziua de nastere organizata ca un carnaval. N-am fost niciodata la Rio si nici nu cred ca voi ajunge dar imi imaginez cum poate sa fie si visez ca un astfel de carnaval sa se organizeze pentru mine. Regret de multe ori ca nu m-am nascut intr-o familie bogata caci as avut sansa unui start mai bun. As fi avut capitalul cu care sa incerc sa-mi pun in practica ideeile. Asa nu-mi ramane decat sa muncesc eu mai mult pentru a-i ajunge si intrece pe cei care au pornit mai inainte la start. E ca si cum familia e o echipa de stafeta si in competitia cu alte echipe, pentru a-mi indeplini rolul eu trebuie sa alerg, cat mai bine, desi alte echipaje sunt inaintea noastra si eu am primit stafeta mai tarziu decat altii. Cat despre ziua de azi, am primit mesaje de felicitare iarasi, de data asta de la unii ce nu m-au felicitat de ziua mea. E misto ca de zilele sfintilor stie toata lumea. Ziua de nastere se uita in general.. nimeni nu poate tine minte prea multe zile de nastere, mai ales cand oamenii respectivi nu sunt asa de importanti. Si probabil ca nici eu nu sunt asa de important... Mai tarziu ies la o bere cu baietii. Alice si Rodica raman acasa ca sa putem sarbatori intre noi. Fac cinste si sper sa nu-mi mai aduca nici un cadou, unu ca mi-ar fi greu sa le car si doi caci m-as simti dator cand vine ziua lor.
Am terminat ieri tarziu corectatul. Doua cafele si doua pachete de tigari. Ieri. La fel si sambata. Corectat, lucrari si experimente imi trebuie... In general lucrarile mi-au parut mai bune decat cele de anul trecut. Nu stiu cat e meritul meu aici dar asa imi place sa cred. Nu analizez totusi prea drastic si nu fac din asta ceva important. E posibil doar ca genaratia noua sa fie mai capabila decat cea veche. O sa repet si la anul lucrarile si daca si atunci vor fi mai bune se poate discuta. Ma gandesc la un nou sistem de a tine orele si cand il voi termina voi discuta cu directorul sa il experimentam. Poate reusesc sa ma documentez cat imi doresc si sa incepem anul viitor. Probabil ca va fi nevoie si de o aprobare de la Inspectorat.
Mi-a adus Magda "Ferma Animalelor". Vorbisem mai demult despre el si cand mi-a zis ca-l are i l-am cerut. L-am vazut in '90 cred. L-au dat dupa concertul lui Michael Jackson din Bucuresti. Tin minte ca am asteptat pana s-a terminat concertul ca sa ma uit, desi se facuse tarziu tare in noapte. Nu mai stiu cum de m-au lasat ai mei sa ma uit. Nu obisnuiam sa ma culc atat de tarziu niciodata. Mi-a placut mult. Nu stiu cat am inteles din el, nu stiu daca am vazut mai mult decat desenul dar cred ca s-a intamplat sa inteleg caci altfel, cum de stiu acum. Vreau de mult timp sa-l revad si astazi ca l-am primit mi-e ciuda ca nu pot. Vreau sa-l vad cu Rodica si Alice si trebuie sa vad cand are si Rodica timp. Probabil azi, daca ies cu baietii, n-o sa-l vedem. Sunt curios Alice cum o sa-l decripteze. E ciudat pentru ea, cu toate desenele astea noi. "Ferma Animalelor" e deja clasic si e diferit din prima prin felul in care arata de ceea ce se da azi pe Cartoon Network si Fox Kids si celelalte. Cred ca o sa-i faca placere sa-l vada totusi.
M-a sunat iar mama. De fapt, eu sunt cel care o suna. Ea suna, ii resping si dupa asta o sun. Mi-au urat un nou "La multi ani". Tata e fericit ca incepe sa creasca pretul la porumb. A pus noi serii de pui si gaste la incubator. In vreo trei saptamani trebuie sa iasa si astia. Ceilalti cresc. N-au murit nici un pui si nici un boboc. Cadoul cica a inceput si el sa creasca. Ultima data cand am vorbit mi-au spus ca am un cadou care ma asteapta cand ajung la tara. Acum incep sa cred ca e un animal sau o planta. Poate fi vreun copac sau porc... Mi-as dori sa-mi fi luat un cal. Mi-ar placea sa calaresc desi mi-e cam frica.
Rodica inca n-a ajuns acasa. Alice desenaza la ea in camera. Eu m-am apucat de facut pizza. Acum e la cuptor. Sper sa nu ajunga Rodica pana nu e gata ca surpriza sa fie completa.

8407

Ieri seara am plecat inainte ca Rodica sa ajunga. Baietii erau in forma. Eu am terminat primul prima bere dar la urmatoarele am fost intrecut. Primul rand l-am platit eu dar dupa asta nu m-au mai lasat sa platesc. Am baut pana la final cate patru de om. Vlad s-a ametit putin. A inceput sa ne vorbeasca despre comunism, despre Elena, despre partid. Cand m-am intors acasa Rodica nu dormea. Mi-a multumit pentru pizza. Mai ramasese putin si am mancat o felie. Mi-a iesit bine. Aluatul era putin cam moale dar avea gust bun. Alice dormea. Rodica mi-a spus ca are de terminat articolul asa ca o sa mai stea. Cauta informatii pe internet. Eu m-am dus la culcare dar pe la doua m-am trezit. Daca nu o simt langa mine uneori nu pot dormi. O auzeam ca este la dus. Am asteptat sa termine, fara a adormi. A venit in camera si si-a dat prosopul jos. Era incredibil de frumoasa. Cauta halatul dar a vazut ca sunt treaz.
- Nu dormi?
- M-am trezit. Vii la culcare?
- Nu. Mai am putin. O sa ma culc dupa asta.
A venit langa mine si ne-am sarutat apasat, ca doi copii. Am facut dragoste dezlantuiti, mai ales ca eu eram excitat tare. Pe la patru am adormit iarasi. M-am trezit dimineata si am facut un dus rapid. Rodica scria. Nu stiu daca a dormit vreun ceas noaptea trecuta. Am sarutat-o pe frunte dupa care am mancat si i-am pregatit si ei un mic dejun. Ceai si miere cu unt pe paine.
- Vrei sa plec mai devreme ca s-o duc eu pe Alice la gradinita?
- Nu, stai linistit. Termin in cinci minute si o duc eu. Dupa asta vin si ma culc. M-a luat un somn... O trezesti tu, te rog?
Am mers si am trezit-o, nu inainte de a sta langa ea vreo doua minute sa o privesc. A mancat repede si a plecat cu Rodica. La scurt timp am plecat si eu, inainte ca Rodica sa se intoarca.
As vrea sa fac o cercetare despre metodele prin care elevii copiaza la scoala, in timpul lucrarilor. Mi-e destul de greu sa o fac in scoala noastra caci sunt profesor aici dar as putea incerca in alte institutii. Fiind profesor stiu cam care sunt metodele si mi-ar fi usor sa gasesc o metoda buna de a obtine informatii corecte. O sa incep sa ma gadesc mai bine dupa ce se termina proiectul cu piesele de teatru (daca o sa fie acceptat). O sa fie nevoie sa citesc mult pe tema asta dar nu mai e mult pana la vacanta de vara. O sa ma fac frate cu biblioteca de aici si poate ma duc vreo luna la Bucuresti. Mi-e dor de BCU. Petreceam mult timp acolo in timpul facultatii.
Am auzit un elev spunandu-i altuia un banc. "Intrebare: Care e singurul lucru alb pe care un negru il are? Raspuns: Stapanul." Am asteptat ca elevii sa intre in campul meu vizual (erau pe tocul de la intrarea unei clase) si m-am uitat la ei cand treceam. Cel care spusese bancul era Tomo, singurul nostru elev negru. Aveam de gand sa-i urechesc pe cei ce spun astfel de bancuri dar cand am vazut cine e am ramas mut si am continuat sa merg, zambind tamp.

8408 - 8414

GheorgheMarinescu — Fri, 04 May 2007 13:58:58 CDT

8408

Pijamalele nu le port. Nu pot.. nu vreau.. nu imi creeaza placere. Am ramas la tricoul meu si la pantalonii scurti. Nu pot sa dorm niciodata cu sosete. Nici prin casa nu-mi place sa port. Urasc sa port papuci, de asta imi plac covoarele si urasc gresia. La mare insa urasc sa merg descaltat, la fel la tara. Mi-e frica de cioburi, spini, alte obiecte ce ma pot juli, taia, imi pot intra in pliele. Darts-ul l-am folosit putin. Nu-l prea nimeresc pe Ceausescu si nici sa pun alte poze n-am chef asa ca ma enervez. Nu e un joc pe care sa-l practici de unul singur probabil. Cand o sa mai vina pe la noi in vizita amicii poate o sa jucam. Nici pe Alice nu o atrage. Am incarcat sa il pun undeva mai jos ca sa ajunga si ea dar a aruncat de doua ori dupa care si-a pierdut interesul. N-a nimerit. Nici n-a incercat. A zis ca nu vrea sa-l loveasca pe nenea ala cu basca de acolo. A Clockwork Orange am rasfoit-o doar putin. Traducerea e foarte proasta asa ca nu-mi prea vine sa imvestesc mai mult timp in ea. As vrea sa o citesc in engleza, cartile, filmele ar trebui sa fie citite, vazute in limba in care au fost concepute. Am altele de citit acum, desi vad ca citesc din ce in ce mai putin. O las pe luna viitoare. Tenisii nu i-am purtat inca. (In seara asta am vorbit cu Marius sa mergem la un tenis. Cred ca o sa ma duc maine doar eu, planificand in viitor sa mearga si Rodica si Alice cu mine.) O sa-i incalt atunci. Si o sa folosesc si paletele. Marius a spus ca vrea sa-mi prezinte noua lui cucerire, Anda, daca tot ne vedem, dar i-am spus ca o lasam pe mai incolo cu prezentarea fetitei (e bine spus, are 18 ani zicea Marius) cand poate veni si Rodica. Mi-a placut de el ca a raspuns: "Dar tu crezi ca o sa mai reziste atat de mult relatia noastra? Uiti ca n-am trecut niciodata de o luna?". Autoironia e preferata mea. Mi-am inceput antrenamentele cu cartofii pai. La primul meci al Romaniei de fotbal ii invit la mine sa ma laude. Trebuie sa fiu in maxim de forma atunci. Merge mai bine cu sita. E mult mai usor asa. Nu ii mai invart deloc. Ridic putin sita si o zgaltai putin, aruncandu-i dintr-o parte in alta. Nu se mai lipesc de ceaun desi pateam rar asta.
Rodica a dormit pana pe la sapte. Cred ca era tare obosita. Alice se uita la televizor. Am mancat ceva cu Alice si am trezit-o pe Rodica. Nu-i era foame. S-a dezmeticit dupa care a fost de acord sa ne uitam la "Ferma animalelor". Alice a adorit pe la mijloc, Rodica aproape de final, desi dormise atat demult. Eu am asteptat sa se termine caci mi-a placut. Imi aminteam faze de cand l-am vazut prima data. Cred ca m-a impresionat apreciabil atunci de le-am retinut. In general nu prea retin mare lucru din filme. Am inchis tv-ul si m-am dus si eu la culcare. Le-am lasat pe amandoua acolo unde adormisera si le-am invelit. Pe la doua am simtit-o pe Rodica venind langa mine. O dusese si pe Alice in camera ei si o adormise la loc. A urmat o noua noapte alba pentru noi doi, la fel de frumoasa si epuizanta ca ultimele.
Am pregatit prezentarea proiectului pentru maine. Am pus totul pe hartie si s-au adunat sase pagini. Am printat in cateva exemplare. Ma astept ca elevii sa primeasca bine proiectul si sa ma sustina.
Am inceput sa primesc din ce in ce mai multe oferte de a face pregatire cu elevi, acum ca se apropie examenul de capacitate. Eu nu am clase de a VIII-a dar probabil ca ceilalti profesori au inceput sa-i mai trimita si pe la mine. Cand am intrat in invatamant am decis sa nu accept niciodata sa fac pregatiri. Momentan ii tot refuz dar, gandindu-ma mai bine, mi-ar placea, atat timp cat nu sunt si la clasa profesorul lor. Pe langa suma de bani in plus pe care o pot castiga e si un ajutor pe care li-l ofer elevilor. Decat sa-i stiu ca merg la alti profesori sau ca nu mai invata deloc, e mai bine sa-i stiu in casa mea. E posibil si ca ei sa vina doar pentru ca parintii le-o cer, ca sa scape de gura lor. Mie mi-ar fi greu sa-i pedepsesc, lisindu-mi arma catalogului in cazul lor. E totusi o noua provocare vad ca nu fac mare lucru dupa ce vin de la scoala asa ca as putea incerca. Ramane sa ma mai gandesc la oportunitate. Poate o intreb si pe Rodica.

8409

M-am trezit de dimineata. Rodica si Alice inca dormeau. Am pregatit masa de dimineata. Ochiuri, branza de oaie, lapte cu cereale, rosii, masline. Le-am trezit si am mancat impreuna. S-au pregatit, s-au imbracat si au plecat. Mi-era foarte sete. Se zice ca zilnic trebuie sa bei 2 litri de lichide, preferabil sucuri facute acasa din fructe stoarse, compot, ceai, lapte sau apa. Mie-mi place apa si laptele. Uneori ceaiul. Azi am baut pana acum (si abia e putin trecut de patru) vreo patru litri de apa. Imediat cum termin o cana simt cum incepe sa mi se faca si mai sete. De obicei asta se intampla cand depui efort si transpiri sau cand bei in seara de inainte alcool dar la mine nu e cazul. Daca i-as spune mamei m-ar trimite sigur la un doctor. Tata m-ar sfatui sa beau apa in continuare "Ca te saturi tu pana la urma".
Azi Rodica trebuie sa treaca prin Bila inainte sa vina. I-am cerut sa ia din nou miere de salcam caci se terminase. De prin clasa a X-a am devenit fanul mierii de salcam neconditionat. Am mers la mare cu niste colegi si ne-am batut joc de corpul nostru facand baie noaptea si pe frig, dormind pe plaja, chestii cool... Am racit toti in primele doua zile. Am mers la farmacie si ne-am luat o sacosa de aspirine, paracetamol si algocalmin, vitamina C. Amoxicilina (singurul mea remediu improtriva racelii) n-au vrut sa ne dea asa ca urma sa pertrec urmatoarele zile fara a intra in apa. Unul dintre colegi a descoperit in merindele de acasa, primite de la parinti, un borcan de miere de salcam, tatal lui fiind apicultor amator. In doua zile l-am terminat, lund fiecare cate o lingurita dupa fiecare masa. Ne-a scapat de raceala si am putut reveni la nebunii.
Alice se uita la finalul "Fermei animalelor".
Am fost in Consiliul Elevilor cu proiectul. Elevii s-au aratat incantati. Probabil ca posibilitatea de a lipsi motivat de la ore ii face fericiti, ca prim motiv si imbold de a participa. Cel putin vreo patru, doua fete si doi baieti pareau interesati real. Nu ii cunosc prea bine. Le-am dat adresa mea de mail ca sa imi scrie daca au idei. Am lansat proiectul si le-am spus ca doua saptamani ii astept sa faca echipele, sa se gandeasca la dramaturgi, la piesele pe care le vor juca, la profesorii pe care ii vor alege drept coordonatori. Poate ar fi trebuit sa astept intai sa vorbesc cu profesorii dar, pana la urma, pot sa realizez proiectul si doar cu ajutorul elevilor, chiar si daca ar trebui ca ei sa repete doar dupa ore. Sunt optimist in ceea ce priveste intalnirea de maine cu profesorii si nu cred ca va iesi rau. Imi era mai frica de cea de azi. Daca elevii ar fi fost lipsiti de interes, asta ar fi fost problema adevarata. Asa, nu cred ca directorul se va opune. Maine, dupa intalnirea cu profesorii, voi lipi si niste afise cu anuntul pe care l-am conceput pentru faza de inceput. Ma gandesc ca afisul competitiei, cand faza repetitiilor va fi gata, sa fie desenat de Alice. Imi pare ca are talent, desi probabil ca eu nu pot sa-mi dau ca parerea in ce priveste desenul, pictura. N-am avut niciodata talent si nici cunoastere.
Alice a terminat filmul lui Orwell. A venit la mine sa-mi spuna ca i-a placut si ar vrea sa mai vada desene asemanatoare. De Cartoon Network s-a plictisit. S-a intors la ea in camera si deseneaza porcii.
Am vorbit iarasi cu mama. Maine sau sambata dimineata cel tarziu plecam la tara. Daca nu avem timp sa plecam maine (ultimul autobuz cred ca e pe la patru) cel putin sa ne pregatim ca sa fim gata sambata dimineata si sa plecam cu aubotuzul de 9 sau 10. Nu stiu sigur la ce ora e dar ori sun la autogara (oare au telefon?) ori ii cer mamei sa-l intrebe pe tata. Nu m-am mai dus niciodata singur... pana acum ma duceam cu tata de fiecare data si de asta n-am retinut. Nici nu cred c-am mai plecat mai tarziu de sapte vreodata.
Am inceput sa ma interesez de masina. Rodica isi doreste mult si parca si eu as vrea. N-as vrea insa sa luam o dacie logan. N-as vrea masina romaneasca sa fie. As prefera sa vorbesc cu Mihai sa vad daca stie el ceva. Si el spunea ca vrea sa-si ia masina. In Italia stiu ca sunt mai ieftine. Acum nu mai stiu care e treaba cu vama, cu taxele. O sa incerc sa ma informez.
Ma doare tare capul de vreo doua zile.
Mai primesc uneori mesaje de la vechi iubite. Nu prea stiu ce sa le raspund. Nu prea sunt multe care au aflat ca m-am casatorit. Cu unele n-am mai vorbit de cativa ani buni. Nu pot sa le raspund cu un mesaj de genul "Stii... m-am insurat..." caci imi pare deplasat. Pare un fel de lauda daca trimit un asa raspuns. Deseori le sterg direct fara sa mai raspund si alte mesaje de la respectiva nu mai vin niciodata. Alteori vine si a doua zi un nou mesaj. Acum am primit unul in care ea imi zice ca se duce la mare si asculta Vama Veche. Ne placea la amandoi cand eram impreuna formatia. Cat despre mare, o singura data am fost de intai mai la mare. Nu sunt genul respectiv de om. Mai ales acum ca sunt insurat. Nici Rodicai nu-i place. Si s-o lasam pe Alice la tara.. Tipul asta de calatorii ma obosesc. La fel si concediile. Imi place sa stau acasa in concedii sau daca ma duc undeva sa lucrez la vre-un proiect de-al meu. Nu ma deranjeaza sa muncesc tot timpul (cu pauze de somn si mancat) daca-mi place ce fac.
Am gasit un nou site, Pandora, si ascult aici muzica care-mi place. De fapt Florin mi l-a recomandat. Probabil ca Florin se duce in Vama. Asa zicea cand ne-am vazut la bere. Cu el am fost in Vama de intai mai, prin anul II sau III. Am plecat de nebuni, el ca se ducea des, eu ca nu mai fusesem niciodata. Ne-am luat cate un rucsac de mancare dintr-un market si pe la 12 noaptea am intins-o spre gara Baneasa ca vazuse el ca acolo e un tren bun, de noapte. Am ajuns acolo pe la 12.30 dupa ce un taximetrist nesimtit ne-a invartit jumatate de Bucuresti, asta caci Florin ii spusese ca nu stie drumul la intrebarea taximetristului la o intersectie "Stanga sau inainte?". Imi venea sa-l omor... Trenul era pe la 1 fara un sfert. In gara mai nimeni, doar un grup de vreo alti 6 tipi, putin ametiti (Florin zicea ca-s drogati bine). Nici un ghiseu deschis, nmic. Normal ca nu a venit nici un tren dar noi tot asteptam. Pe la 1.30 a aparut o masinuta a postei care ne-a zis ca nu vine nici un tren de Constanta acolo. Am luat-o pe jos spre Gara de Nord, cu baietii veseli, unde am ajuns pe la 4. Gara era inchisa dar am intrat pe la Basarab. Ne-am asezat pe o banca si tremuram ca naiba. Batea un vant de te rupea in doua. Aveam la mine o pereche de blugi in plus asa c-am pus-o si pe aia pe mine, am mai pus un pulover peste cel pe care il aveam deja pe mine pe sub geaca si un tricou in jurul mijlocului. Tremuram toti. Au venit niste gardieni sa ne dea afara dar cand ne-au vazut cum aratam li s-a facut mila de noi. Pe la 6 am urcat in tren unde Florin a gasit un alt tanar care a facut cinste. Pe la 10-11 eram in Constanta. Nu luasem bilet si trenul era asa de plin ca nici controlorul nu ne-a mai ajuns. Florin pomisese ca se descurca el cu o spaga mica... Spaga a dat-o spre Mangalia (cate 20 de mii de fiecare, biletul fiind vreo 10 mii), si la intors de la Constanta la Bucuresti (unde ne-a scos la jumate). La intors, de la Mangalia la Constanta am luat bilete vazand cum merge treaba... In Vama am dormit intr-o masina si pe plaja, am pierdut timpul pe la niste concerte plictisitoare si cu niste personaje plictisitoare. M-am sarutat cu cateva tipe, era sa fac sex cu una in masina, mi-am facut un prieten care-mi cerea tigari si mi-a promis ca daca ma intorc prin septembrie imi da el niste marijuana productie proprie. N-am prea dormit, mai mult de vreo patru ore in trei zile iar eu dorm mult de obicei. La intors, prin trenuri am dormit tot drumul. Mancarea ne-a ajuns (luasem conserve in general) dar banii i-am cheltuit pe toti. In gara in Constanta mai aveam impreuna vreo 300 de mii de spaga. Noroc ce ne-a luat ca de bilete n-aveam.
Acum poti merge cu autocarul pana in Vama, ca sa nu mai treci prin atatea si-atatea. Probabil ca in curand o sa poti sta si la hotel in fata televizorului, o sa poti face baie intr-o piscina si vei putea manca si bea intr-un restaurant cochet. E cool sa mergi la mare de intai mai si in primul rand asta nu-mi place mie.

8410

Exista dimineti bune si dimineti rele. Uneori ma cu dureri mari de cap si buimac, desi intotdeauna dorm mult si bine, destul pentru corpul meu ca sa nu fie multumit. Singurele nopti pierdute pentru somn sunt cele in care stau cu Rodica jucandu-ne. Ar fi trebuit de mult sa ma duc la un doctor ca sa vad de ce ma trezesc asa lovit, de parca toata noaptea cineva ar face experimente pe mine. Astazi m-am trezit bine. Am mers in balcon si mi-am baut cafeaua. Se aud vrabiutele uneori. Ca acum, in timpul primaverii, se intampla sa vina si un alt tip de pasari care canta splendid. Nu stiu ce sunt. Am cautat anul trecut pe internet dar n-am reusit sa gasesc nimic asemanator. A inceput sa fie mai cald dimineata, imi premit sa merg in halat pe balcon. A inverzit natura, copacii sunt plini de flori.
Dupa revolutie au disparut terenurile de joaca ale copiilor. Fiecare om si-a luat o bucata din teren si si-a facut o gradina mica, ca la tara. A luat si tata o bucata si a plantat acolo in unii ani rosii, in altii zarzavaturi, ce se putea... A facut un furtun lung si dadea drumul la apa de la noi de sus ca sa ude gradina. Singurele plante ramase azi sunt doi copaci, doi visini. Unul dintre ei mare, batran, nu prea mai face acum fructe. Celelalt e tanar si viguros. Are o poveste cel mic. Eu obisnuiam sa ma joc pe acolo cu alti copii. Intr-o zi am bagat in pamant un bat iar a doua zi cand m-am dus batul avea frunze, prinsese radacini. Nu prea imi explic ce s-a intamplat. Nu stiu daca am visat faza in care eu bagam batul in pamant sau tata a scos batul si a bagat copacelul. Stiu doar ca visinul a continuat sa creasca si de atunci tot cred ca a crescut din batul meu.
Langa gradini au teren oameni care stau la case, inca nu se ajunsese aici cu construirea blocurilor. Intr-o curte stau cateva familii de tigani. Copii lor veneau intotdeauna si furau de la noi visine. Cateodata ii vedeam de la balcon si tipam la ei. Am crescut si eu si ei. Imi pare ca s-au mutat caci a trecut vreo saptamana de cand n-am mai vazut pe nimeni in curte iar azi au venit niste utilaje care par ca o sa darame casele.
Am pregatit plecarea la tara, la ai mei. Maine ne trezim de dimineata si plecam.

8411

Ne-am trezit devreme, pe la 7, mai tarziu decat in zilele cu munca totusi. Pana miercuri suntem liberi. Eu si Alice vom avea de recuperat sambata viitoare asa ca incerc sa profit cat pot de sansa asta de a ma odihni. Pe la 9 eram in statie si la 10 si jumatate eram la tara. Autobuzul era aproape plin si abia am reusit sa gasim tocmai in spate doua locuri libere. Alice a stat intre noi caci nu-i place deloc sa fie tinuta in brate. Mirosea destul de tare a motorina si probabil ca de asta am adormit toti trei inainte sa iesim din oras. M-am trezit la timp si le-am trezit si pe ele. Autobuzul era la fel de plin dar cred au mai coborat persoane intre timp si au urcat altele in locul lor. Oameni saraci in general, imbracati prost, mirosind urat, cu fete trase si imbatranite prematur. Vreo trei tiganusi intre adolescenta si maturitate, langa noi, care se uitau plini de dorinta la Rodica si rautacis la mine. Cred ca in Romania speranta de viata e mai jos decat in tarile din vest, iar la tara, cu atat mai mica. Nu stiu daca trece de 50 la barbati. E ciudat ca platesti la pensie cat timp munesti si unii nu mai beneficiaza nicidata de banii dati. Un sistem medical si de pensii privat ar fi mai corect, chiar daca unii ar avea de suferit. Autobuzul abia se haraia, motorul scotand un zgomot asurzitor. Casa saracacioase, de chirpici, darapanate, netencuite, mici si sunde, cu acoperisuri de stuf. Situatia de la tara la noi e dificila. Probabil ca vor trece mai mult de 50 de ani pana se va ajunge la un nivel de trai decent.
Abia asteptam sa vad care e cadoul, ultimul pe care nu-l vazusem inca. Bobby l-am numit. E un caine-lup. De mic imi doream animalele. Iubeam cainii in special, ii mai iubesc si acum, desi imi era frica de ei. Cum stateam la bloc n-am putut niciodata sa am unul. Ma multumeam cu cei din jurul blocului ca care ajunsesem sa ma cunosc si impac uneori. Dorinta de a avea un caine al meu, de preferinta caine-lup, a ramas tot timpul reprimata, undeva in adancul meu. Odata am strans bani si reusisem sa am bani pentru a cumpara unul dar ai mei nu m-au lasat sa-l cumpar. Doream sa-l cresc in coltul de gradina al lui tata. Probabil ca mi l-ar furat insa ceilalti copii. Si eu am furat odata un pui de catel de la o curte. Acum mi-ar placea sa am un cal, desi mi-e frica si de ei. Am observat ca mi-e frica doar de cele pe care nu le cunosc, nu-s ale mele, ca e vorba de cai, caini sau orice allte animale. Probabil simt frica asta deoarece stiu ca animalele nu sunt rationale ci se bazeaza pe instincte si nu stiu cum vor reactiona in diferite situatii. Oamenii trebuie sa se supuna legilor, sunt constransi sa reactioneze conform cu ceea ce e legal. Animalele nu. Nu poti sti cum a fost dresat un caine sau cum s-a invatat sa se apere un caine maidanez. M-am jucat toata ziua cu Bobby. Probabil ca era normal sa stau mai mult cu ai mei si cu fetele dar astaptand atat de mult timp sa am un caine al meu, acum ca il am, nu l-am putut lasa. As vrea sa il iau acasa dar l-as lasa prea mult timp singur si ar trebui sa stea inchis. Aici are o ditamai curte la dispozitie pentru a alerga in voie. Alice prefera pisicile asa ca s-a jucat cu motanul alor mei.
Am reusit sa merg sa ma tund. M-am tuns iarasi scurt. Imi e mai usor sa intretin parul astfel si se incalzeste asa ca avand parul mai scurt imi va fi mai racoare. Mi-ar fi placut sa locuiesc undeva la munte unde e mai frig. Nu imi place caldura deloc, o detest, mai ales ca e atat de mult praf peste tot care se lipeste de trupul transpirat si se transforma intr-un material lipicios, geaca, puloverul, tricoul, blugii lipindu-se de corpul care se lipeste de orice ai atinge, mese, pereti, scaune, alte persoane. A mers repede cu tunsul caci m-a luat cu masina si m-a rezolvat repede. Am mai scapat odata. Poate ar trebui sa-mi iau o masina de tuns si sa invat sa ma tund singur. La inceput mi-ar fi mai greu, cu timpul m-as invata si as scapa de un stres.
Consiliul cu profesorii a mers bine. Ca rezultat, clasese de-a VIII-a nu o sa aiba drept de a participa ca sa nu aiba probleme cu capacitatea. In rest concursul e deschis oricarui elev ce doreste sa participe, oicarei clase. Ma asteptam sa nu fie prea interesati, sa nu fie atrasi de idee si asa s-a si intamplat. Am mana libera atat timp cat nu ii fac pe elevi sa chiuleasca prea des de la ore si cat timp nu o sa se intample sa nu-si faca temele sau n-o sa invete si o sa vina cu scuze ca sunt in concursul de teatru. Saptamana viitoare o sa lipesc afise in care anunt lansarea concursului. As vrea ca pana in ultima zi de scoala sa se pregateasca si sa combinam festivitatea de premiere cu jocul pieselor de teatru din concurs in ultima zi. Ramane sa ma mai gandesc zilele astea. Am facut si o adresa de mail pentru a discuta cu elevii si pentru a raspune intrebarilor.

8412

M-am jucat iarasi cu Bobby. Mama a mers cu fetele la biserica de dimineata si dupa ce s-a intors au stat si au povestit toata ziua. Tata a dormit pana mai tarziu. Inca nu a preluat programul oamenilor de la tara care sa culca devreme si se trezesc la fel. El se culca in continuare pe la unu, doua, la fel ca si mama. Dimineata mama se trezeste pe la opt, tata in unele zile doarme insa pana pe la noua-zece. Puii si bobocii tateii arata bine. Am fost cu el la vie, la deal, sa vad cum mai arata pe acolo. L-am luat si pe Bobby cu noi si s-a tinut dupa noi tot timpul. Cred ca il considera pe tata stapanul lui caci asculta de el orice i-ar spune. Eu par a fi doar un coleg de joaca. Ma intreb daca n-o sa ma uite pana cand voi veni data viitoare. Am luat si aparatul foto si am facut multe fotografii. In tinerete tata era fotograf pe la nunti si botezuri dar a incetat activitatea cand s-a angajat in combinat. Fabricile mari iti taie visele in bucati mici pe care incepi sa le pierzi in colturile mintii si nu mai reusesti sa dai niciodata de ele. Uzinele transforma oamenii in roboti fara dorinte, fara creier, fara nevoi. L-am intrebat daca ar vrea si el un astfel de aparat si ma asteptam sa isi doreasca dar mi-a spus ca n-are nevoie. Mi-a cerut sa-i duc un reportofon ca sa inregistreze o emisiune de la tv depre animale, despre fermele de la tara. O sa incerc sa nu uit sa il duc. I-am cerut sa-mi mai aminteasca dupa un timp cand vom mai vorbi la telefon ca sa fiu sigur ca nu voi uita. Via arata bine, e intretinuta. Am inteles ca scoate in fiecare an un profit bun din vanzarea vinului. A mai luat mai multe randuri de la oameni care nu mai doreau sa aiba grija de via lor si acum o ingrijeste tot tata.
Am visat ca eram intr-un autobuz cu Mihai si aveam un rucsac in spate. Intr-unul dintre buzunarele de la rucsac tineam multe monede vechi si trei cersetori, tiganusi, copilasi la 5-6 ani mi le furau de acolo. Nu observasem ca ii povesteam ceva lui Mihai si eram prins de ceea ce ii povesteam. Mihai m-a oprit sa-mi spuna ce e posibil ca in autobuz cu noi sa fie un rege caci l-a vazut ca are multe monede de aur. M-am intors si am vazut ca erau monedele mele si le-am cerut sa mi le dea inapoi. Copilasii, linistiti, s-au asezat pe scaune si se uitau sfidatori la mine. Am inceput sa ma cert cu ei si pana sa ajunga autobuzul in statie am reusit sa recuperz tot ce imi furasera. Cand autobuzul a oprit in statie l-am lasat pe Mihai sa ii tina in paza pe hoti si am coborat, mergand la usa soferului, un tip la 40 de ani, cu ochelari pe ochi, mestecand guma, cu o maleta maro pe el. Am batut in usa lui ca sa il fac atent si i-am spus ca in autobuz sunt trei hoti, sa sune la politie sau sa ii cheme in statia urmatoare, sa fie acolo cand va ajunge el ca sa ii prinda. N-am reusit sa termin cand inchisese usile si plecare. Nici nu ma bagase in seama. Mihai era si el jos. Ii lasase pe tiganusi simtind ca soferul o sa se comporte astfel. Am mers la tanti la ghireta de unde se cumpara bilete si am intebat-o ce ar trebui un calator sa faca atunci cand vede intr-un autobuz un hot. Mi-a aratat un panou cu multe butoane, fiecare cu cate un belculet deasupra lui, rosu, Doar un belculet era aprins. Mi-a spus ca in fiecare autobuz e cate un astfel de panou. Nici eu si nici Mihai nu vazusem niciunul pana acum desi mergeam des cu autobuzul. A inceput sa-mi explice ce fac butoanele. Primul daca e apasat o de decanseze o alarma care atentioneaza calatorii de prezenta hotului. Al doilea te ajuta sa ceri ajutorul soferului. Al treilea trimite un mesaj direct la cea mai apropiata sectie de politie.... Tot asa. Inainte sa-mi spuna ce face ultimul, singurul deasupra caruia beculetul era aprins, mi-a spus ca functioneaza doar butoanele care au beculetul aprins. Ultimul, cerea soferului ca la statia urmatoare sa deschida usile.

8413

L-am ajutat pe tata sa repare un gard si sa sudeze la o poarta. Dupa ce a terminat de sudat am facut niste ciment si am pus poarte pe pozitie, sudand-o si de restul gardului. La pranz ne-am oprit pentru a manca impreuna cu mama si fetele. Ele se ocupau de aranjatul mobilei in casa. Mama tot rearanjeaza mobila ori de cate ori are cine sa o ajute si sa ii dea idei. In aceasi timp au facut si curatenie. Asta ma erenrva cel mai mut cand eram copil. De cel putin cinci-sase ori pe an mama facea "curatenie generala" si trebuia sa batem covoarele, sa mutam mobila, sa stergem de praf bibelourile, sa stergem pe jos, uneori sa varuim unele camera, etc. Probabil ca se plictiseste. De asta isi umple timpul cu asa ceva. In a doua parte a zilei am vopsit impreuna cu tata gardul si poarta. Le-am facut albastre. Pana acum lasa gastele sa se duca la balta dar vrea sa le faca in curte un fel de bazin in care sa puna apa ca sa nu mai plece. Uneori ele raman pe balta cate doua-trei zile si uneori se sperie caci nu stie daca nu le-a furat cumva cineva si se duce dupa ele. Nici o gasca nu i-a fost furata pana acum. Gaini insa i-au furat cateva. O familie are cativa porci pe care ii lasa liberi si porcii respectivi i-au mancat vreo doua gaini care sarisera gardul.
O doare burta pe Rodica. E posibil sa plece maine de dimineata, ramanand ca eu si Alice sa ne intoarcem mai tarziu.

8414

Rodica a plecat de dimineata. Nu mai reusea sa reziste de durere, desi mama i-a dat nu stiu ce pastile. Acum sunt si eu acasa. Am intrebat-o daca stie de ce o doare, daca i s-a mai intamplat dar a zis ca nu. Maine se duce la doctor. Imi pare rau pentru eu si cel mai rau e ca nu pot face nimic, trebuie sa stau si sa ma uit la ea cum sufera. As vrea sa fiu atat de puternic incat sa pot vindeca oamenii pe loc. De mic asta visam. Si sa fac sa nu mai existe oameni saraci. Mi-e ciuda pe oameni gen Bill Gates care au atatia bani si nu ii ajuta pe saracii din Africa. Daca as fi in locul lor n-as sta asa cu mainile in san.. Ma uit iar la Rodica si incerc sa o fac sa se gandeasca la altceva ca sa ii iau gandul de la durere. A plecat si se joaca cu Alice.
Ne impartim timpul intre munca, datul de munca altora=consum si intretinerea corpului. Unii dintre noi creeaza, furand din timpul alocat in mod normal muncii sau intretinerii corpului sau consumului. Epoci diferite au alocat diferit timp celor trei constante. In prezent s-a ajuns la un consens, fiecare dintre cele trei primind cate opt ore. Nu toti facem asa, multi furand de la intretinerea corpului pentru a oferi muncii, altii, tot multi, furand de la munca pentru a oferi consumului, altii, putini, furand de la consum pentru a oferi intretinerii corpului.
Am facut un gratar dupa ce a plecat Rodica, impreuna cu mama si tata si am discutat, ne-am uitat la poze. Eu m-am mai jucat cu Bobby iar Alice s-a jucat cu pisica. Am crezut de vreo doua ori ca nu ne vor ajunge carbunii (mai avea doar putin pe fundul unui sac tata) dar am reusit sa ne descurcam cu ei. Oricum lemne erau din belsug, nu asta era problema, ca nu am fi avut noi foc. Important era sa reusim sa ne descurcam cu resurse cat mai limitate. Ma uitam la gaini. Cum naiba pot sa isi vada de viata cand una dintre ele se zbate, fara cap, printre ele. Adica oamenii ar incerca sa faca ceva, ar voma, ar fi contrariati, orice, cel mai sigur ar incerca sa se protejeze, s-ar apara, ar fugi. Cum pot gainile sa fie lipsite asa de barbar de instinctul de conservare? Chiar nu reusesc sa-si dea seama ca asta e ceea ce si ele vor pati cand o vad pe alta fiind taiata? Ma gandeam la gazelele ce trec Nilul printre crocodili. Ei.. acolo, daca una e atacata de crocodil toate celelalte se vor feri, vor incerca sa fuga. La fel in cazut leilor care fugaresc o zebra pe camp. Celelalte vor incerca sa scape. Probabil ca asta e diferenta principala dintre animalele domestice si cele salbatice. Animalele domestice au invatat sa moara, stiu ca omul e calaul lor si ca oricum nu are nici un rost sa incerce alta cale.
Le-am facut poze alor mei. M-am uitat la ele cand am ajuns si le-am pus pe computer. Sunt tineri. Arata bine pentru varsta lor. Am vazut unii oameni la tara care pareau foarte batrani. Cand ne duceam la deal ne-am intalnit cu un mosulica, sa-i fi dat vreo 75 de ani, abia se haraia. S-a salutat cu tata si au schimbat cateva vorbe. Dupa ce am mai urcat l-am mai intrebat pe tata de unde il stia. Mi-a spus ca fusesera colegi de scoala. Adica erau de aceiasi varsta. Tata pare cel putin cu 20 de ani mai tanar decat el. Si mama pare mai tanara decat majoritatea femeilor de varsta ei. Nu stiu daca stilul de viata, putinele probleme sau faptul ca au locuit la oras au facut ca sa se pastreze mai tineri. Am aflat nu de mult ca vremea rece face bine corpului, il pastreaza pentru mai mult timp in forta. Ca exemplu as putea da hocheistii care pot sa participe la competitii importante mult mai mult decat hanbalistii. Daca un hanbalist se retrage pe la 35 de ani, un hocheist se retrage pe la 45. M-as muta la polul sud.
Inainte de plecare tata a taiat doua gaini si mi le-a pus la pachet. Acasa le-am bagat in congelator. O sa le mancam in curand desi mie nu-mi prea place carnea de tara. Nici apa de la fantana nu-mi place. M-am obisnuit cu hrana plina de chimicale, cu apa plina de clor. Gustul produselor de oras imi pare mai bun, ouale de avicola sunt mai gustuoase. Rodicai ii plac insa gainile de tara si daca nu a fi durut-o asa tare burta cred ca ar fi gatit una chiar in seara asta. Maine la munca.

1. Biografie

Primulnrgratuit — Tue, 24 Apr 2007 02:49:03 CDT

Mircea Badea s-a nascut in Bucuresti, la 24 februarie 1974, a absolvit Liceul de Informatica si Facultatea de Cibernetica.
Si-a început cariera în televiziune prezentând emisiuni, debutand la Tele7 abc, si continuand cu emisiuni la majoritatea posturilor romanesti: Antena 1, Realitatea TV, Pro TV, Prima TV.
Impreuna cu Teo Trandafir a prezentat „Bună dimineaţa, România” la Tele 7 abc din 1994 şi apoi „Dimineaţa devreme” şi „Teo şi Mircea Şou” la Antena 1, între 1997 şi 2000.
In 2000 Teo Trandafir revine la Pro TV iar Mircea Badea realizeaza la la postul concurent Antena 1, o emisiune cu format nocturn, alături de Oreste Scarlat Teodorecu.
Revine in televiziune dupa o incercare de a se implica in mediul de afaceri, la Antena 3, realizand o emisiune de 50 de minute, In gura presei, în care comentează evenimentele zilei, politice, sociale şi mondene in spatele unei mese plina de ziare.
Principiul dupa care se ghideaza in viata: „Cu samuraii lupti ca samuraii, cu talharii, ca talharii”. Fiind cunoscut „avantaje par a fi destule, dar sunt iluzorii. In ceea ce priveste dezavantajele, pot spune ca major este acela ca este mai usor sa fii prins”.

Mircea Badea pe Wikipedia
Mircea Badea la Antena1

Koma (Botosani)

Primulnrgratuit — Tue, 24 Apr 2007 02:47:32 CDT

Punctaj: 70

1. Pret intrare - 9
2. Pret cola 0,25 - 7
3. Cea mai ieftina bere - 7
4. Garderoba - 5
5. Toaleta - 5
6. Confort (canapele, mese, etc.) - 8
7. Muzica - 7
8. Atmosfera - 6
9. Ring de dans - 7
10. Fete (baietii vin oricum dupa fete) - 9

Spot

Primulnrgratuit — Mon, 26 Mar 2007 13:46:46 CDT

There is no abstract available for this page revision.

B 52 (Popa Tatu 4, Bucuresti)

Primulnrgratuit — Mon, 26 Mar 2007 13:37:52 CDT

There is no abstract available for this page revision.

Studiu de femeie

Primulnrgratuit — Tue, 13 Mar 2007 01:08:03 CDT

Am atasat aici tot articolul lui M.K.Ataturk.

Subtitlul „Ghid pentru incepatori” ar cere ca la finalul articolului autorul sa ne dea explicatii.
Noi va cerem ca dupa ce ati terminat de citit articolul in intregime sa ne scrieti comentarii (in josul acestei pagini sau pe mail) despre greselile pe care credeti ca cele trei personaje le-am facut, pas cu pas. Altfel spus, cum credeti ca ar fi trebuit personajele sa procedeze pentru a ramane cuplurile Romeo – Joiana (in primul caz) si Catalin – Joiana (in cel de-al doilea caz).
M.K. Ataturk va da raspunsurile sale in numarul 3 al "Primul Numar Gratuit", numarul din 27 Martie 2007.

Club A (Blanari 14, Bucuresti)

Primulnrgratuit — Mon, 12 Mar 2007 12:01:33 CDT

Punctaj: 74

1. Pret intrare - 9
2. Pret cola 0,25l - 8,5
3. Cea mai ieftina bere - 9,5
4. Garderoba - 7
5. Toaleta - 3
6. Confort (canapele, mese, etc.) - 4,5
7. Muzica -8,5
8. Atmosfera -8
9. Ring de dans -8
10. Fete (baietii vin oricum dupa fete) - 8

Expirat (Brezoianu 4, Bucuresti)

Primulnrgratuit — Mon, 12 Mar 2007 11:04:51 CDT

There is no abstract available for this page revision.

8. Cateva poze

Primulnrgratuit — Tue, 27 Feb 2007 05:30:10 CST

4. Filmografie

Primulnrgratuit — Tue, 27 Feb 2007 05:29:58 CST

Mircea Badea a debutat in anul 1993 in filmul lui Sergiu Nicolaescu Oglinda. A continuat in 1999 cu filmul Triunghiul Mortii al aceluiasi regizor si cu un serial de televiziune Pitici si tatici(2003) - Mihnea(voce), in regia lui Misu Marinescu.
In 2004 a interpretat un nou rol secundar, in filmul lui Catalin Saizescu Milionari de weekend - Vedeta TV.

The Internet Movie Databse
CineMagia

3. Activitate publicistica

Primulnrgratuit — Tue, 27 Feb 2007 05:29:48 CST

Intre activitatea de la TV si afaceri, timp de aproape un an, Mircea Badea a publicat in Jurnalul National o serie de articole.

10 octombrie 2005 - Vijelie e de mare Porche

"Ora 19:30. Intru pe podul Grant. Intru si atat. Stam. Un minut, doua, zece. Ne jucam in continuare de-a statuile motorizate. O fi vreun accident, ma gandesc. Da, accidentul de a trai in Bucuresti. Hai ca plecam!! In doi metri nu apuc sa schimb a doua. Mai bine. N-are rost. Stam iar. "Mai stai o data!" – mi-ar fi spus un smecher din Salajan, dar aici e Podul Grant. Alti smecheri. Aceeasi situatie. Ma uit langa mine. Vad un bolid cu patru tevi de esapament. Peste doua sute de cai – il evaluez din ochi. E ca-n bancul cu ciobanul: "Si la ce i-a folosit?" Sta si el. Suntem punctul fix de care avea nevoie un baiat ca sa rastoarne universul. Tramvaiul trece lejer pe langa noi. Cica i-ar spune metrou usor acum. Pentru soferi nu e deloc usor. Au mai ramas fara o banda pe fiecare sens. Ma uit din nou langa mine. Baiatul cu bolidul are ochelari tip fund de sifon. Chiar! Ce buna ar fi acum o bicicleta. De cand imi tot promit ca-mi iau. Si de fiecare data adultul din mine ii da teapa copilului din mine. Dar nu-i nimic. Pustiul isi ia revansa in fiecare seara in direct, la serviciu. Sau la servici, dupa cum am inteles ca spune Pro TV-ul, neamendat de nimeni. Va plictisesc?"

http://www.jurnalul.ro/articol_38158/vijelie_e_de_mare_porsche.html

Continuarea acestiu articol dar si pe celelalte le gasiti accesand link-ul de mai jos.

As avea totusi o intrebare.... de ce oare nu a mai continuat sa scrie?

Articolele lui Mircea Badea din Jurnalul National

2. Video

Primulnrgratuit — Tue, 27 Feb 2007 05:29:35 CST

Ei... cam acesta este omul nostru...

Link-ul de aici va duce pe youtube unde puteti vedea mai multe filmulete cu el...

Fimulete cu Mircea Badea

4. Recenzie

Primulnrgratuit — Fri, 23 Feb 2007 08:31:03 CST

There is no abstract available for this page revision.

1. Fotografie

Primulnrgratuit — Fri, 23 Feb 2007 08:04:40 CST

Oricine are fotografii (de maxim 500k, maxim 400x500) poate sa le trimita pe mailul nostru si le vom afisa aici..

Vehicul by GBG Paris-Franta